Portar pe o ciorba, la ACS Politehnica Timisoara

La prima vedere, ACS Politehnica suferă, la nivelul lotului, în fiecare compartiment. Cel mai delicat pare să fie postul de portar. Dacă în ultimii ani ne-am obişnuit cu portari de excepţie la Timişoara, acum antrenorii au de ales între un portar lipsit de experienţă şi unul care a evoluat la nivelul primelor două ligi, dar nu a convins. În schemă ar mai fi şi un al treilea portar, care va fi trimis la echipa a doua, chiar dacă are 27 de ani, iar în cadrul centrului de copii şi juniori sunt cel puţin trei portari care ar merita o mai mare atenţie.

La prima echipă se vor bate pentru un post de titular Cosmin Amarinei, portarul care a promovat cu ACS Recaş în liga secundă, şi Valentin Coca, un portar născut la Timişoara, dar cu experienţă profesională în judeţul Argeş, la FC Argeş şi Dacia Mioveni. Cosmin Amarinei are 23 de ani şi a mai jucat în judeţul Timiş pentru Auto Timişoara, Unirea Sânnicolau Mare, dar şi pentru defunctele Alto Gradimento Albina şi Calor Timişoara. La cei 23 de ani, Amarinei este încă un portar fără experienţă, acesta fiind marele său dezavantaj în lupta pentru titularizare. Valentin Coca este şi el un portar tânăr de doar 24 de ani, dar se poate lăuda cu jocuri la nivelul primelor două eşaloane, pentru FC Argeş şi Dacia Mioveni. Cu toate acestea, portarul născut la Timişoara şi plecat la FC  Argeş la 17 ani nu s-a remarcat în mod deosebit la cele două echipe, unde a fost mai mult în umbra altor portari mai valoroşi.

La echipa a doua ar putea apăra doi portari mai în cârstă decât cei de la prima echipă! Paul Burtic şi Răzvan Rain este numele celor doi portari care ar trebui să asigure viitorul în poarta lui ACS Poli. Problema este că ambii portari sunt trecuţi binişor de 25 de ani. Dacă Burtic a sosit pe Dan Păltinişanu odată cu lotul ACS Recaş, prezenţa lui Rain este puţin mai interesantă. Portarul care parchează în fiecare zi cel mai scump bolid în parcarea clubului a venit la ACS Politehnica în urma unor insistenţe la nivelul conducerii. Explicaţia este simplă. Rain este fiul proprietarului unui restaurant-terasă în centrul urbei unde îşi petrec o parte din timp unii membri ai conducerii. Acelaşi Răzvan Rain, ultima dată la Auto Timişoara, este proprietarul unei terase tot în centrul oraşului, dar şi a unui cochet local amplasat în Bastionul recent renovat. Chiar dacă se pregăteşte cu echipa mare, Rain nu are nicio şansă să prindă măcar banca de rezerve. În aceste condiţii, în virtutea meselor servite la restaurantul tatălui său de unii conducători, Rain are şanse mari să fie păstrat în lotul echipei a doua, ceea ce provoacă iritare maximă în rândul portarilor tineri şi foarte tineri crescuţi de centrul de copii şi juniori, care credeau că lupta se va da între ei pentru un post de titular la ACS Politehnica II Timişoara.