A trecut anul „dragonului” zbanghiu, vine anul „serpilor” de prada

Se zice că uneori este bine să vezi partea plină a paharului și n-am nicio îndoială că, de sărbători, paharul la români a stat și va sta mai mult plin. Din acest motiv, prefer să mă aliniez și eu firii românului de a deborda de optimism când i se dă senzația că ceva s-a schimbat în societate. Astfel, sper și eu că anul 2013 va fi mai bun decât cel ce tocmai se încheie, chiar dacă n-am o fărâmă de încredere în cel ce-mi promite asta.

De dragul sărbătorilor, dar și pentru că nu prea am încotro, consider că mult mai sănătos este să aștepți de la guvernul Ponta să-și îndeplinească promisiunea de creștere economică de 2%, coroborată cu domolirea deficitului bugetar, decât să-mi tai venele la gândul că pe parcursul acestui an trebuie să plătim circa 16 miliarde de euro diverse obligații externe. Că șomajul scade natural, după înțelepte măsuri de dezvoltare a mediului de afaceri, decât să cred că explodează prin repatrierea celor din Spania și Italia.

Tot așa, prefer să mă gândesc că TVA-ul la alimente și nu numai va scădea cu acordul FMI, că impozitul pe salarii va scădea gradual de la 16 la 9 procente, că privații vor plăti cu cinci la sută mai puțin împovărătoarele contribuții sociale aferente salariilor angajaților, decât să-mi închipui că pe la finele anului bugetul de stat nu va mai putea alimenta falimentarul buget de pensii, iar nefăcuta lui Băsescu cu reducerea pensiilor ar putea deveni o certitudine a Guvernului Ponta II.

Pentru cei mai pofticioși, de Revelion se poate alege și partea plină a damigenei, când te întrebi de ce se ceartă PSD cu PNL pentru Marile Proiecte și pentru ANAF. Optimistul ar spune că fiecare dintre tabere consideră că are o strategie de colectare a taxelor mult mai bună, pentru un buget mai generos pe viitor la învățământ și sănătate, nicidecum că, de fapt, din vârful ANAF prea mulți își fac planuri de mărire în arta traficului de influență. Cât privește marile lucrări scumpe și foarte scumpe, deja văd partea goală a butoiului.

Cât mai stau să savurez o piftie lângă sticla aia plină de vin sec, brusc mă umplu de optimism, amintindu-mi că pe marginea protocolului de bună colaborare între președintele Băsescu și premierul Ponta s-a discutat și despre menținerea cursului anti-corupție și a bunei funcționări a justiției în zona parchetelor. N-o să mă gândesc în noaptea dintre ani că noua majoritate parlamentară a dat semnalul pentru prăduială odată cu votul negativ dat în aulă în cazul suspectului de trafic de influență PSD Ion Stan. Sau că Victor Ponta e mai fals ca un casetofon Panasoanic când propunea excluderea lui Stan din partid, în loc să fi cerut imperativ propriilor deputați un vot pentru ridicarea imunității mangafalei.

De aia e bine ca de sărbători să nu vă luați după cântecul ăla pervers cu „… și bea paharul până la fund”. Luați aminte și mai lăsați întotdeauna ceva în el, ca să-i puteți vedea apoi partea plină. Aș încheia cu urarea lui Ponta, „Un an mai bun!”, dar tare mi-e că nu diferă mult de tradiționalul „Să trăiți bine!”.