Cine este mai frumos: Titu Bojin sau Nicolae Robu?

Când m-au întrebat colegii făcători de topuri despre cel mai dibaci politician local al anului 2012 logic era să nominalizez pe cineva din rândul învingătorilor. Nicolae Robu sau Titu Bojin?, aceasta a fost întrebarea. Iar răspunsul: Titu Bojin. Aici e o discuţie mai lungă. În fruntea unui clasament cu politicianul anului 2012 poate fi aşezat şi cel mai puternic om politic, şi cel mai bun administrator, cel mai bun „sforar”, cel mai uman, cel mai realist şi, una peste alta, cel care a răsturnat aşteptările.

Nicolae Robu nu a provocat nicio surpriză din simplul motiv că nu a avut în Adrian Orza un adversar care să plece de la aceeaşi linie de start cu el. Titu Bojin de la PSD a avut parte de aceeaşi megajucărie electorală USL, numai că de partea cealaltă a baricadei a fost Constantin Ostaficiuc, preşedintele în funcţie al CJT, cu tot ce derivă din acest avantaj strategic.

Presupun că din acest motiv majoritatea celor ce şi-au dat cu părerea l-a considerat pe Titu Bojin politicianul timișean al anului ce tocmai a trecut. Simt nevoia unei explicaţii care să înlăture vreo bănuială că-l consider pe Titu Bojin un Corneliu Coposu al politicii locale. Ceea ce, evident, ar fi o blasfemie, chiar dacă în locul pesedistului l-am pune pe Gheorghe Ciuhandu.

Urmărind interviul din debanat.ro cu preşedintele CJT Titu Bojin mi-am dat seama că jocul de-a sondajul cu cel mai bun politician este, totuși, unul superficial. Titu Bojin ar putea fi pe locul 1 la capitolul „Cel mai abil/şmecher/comunicativ politician”, ori favorit pentru „cel mai uman lider de administraţie”, în sensul acela românesc, ce îmbină amicalul bătutului pe burtă cu francheţea în comunicare, dar ar fi prea mult să-i punem omului pe umeri etichete pe cât de largi pe atât de pozitive.

Întrebat în ce măsură şi-a îndeplinit promisiunile electorale la şase luni, preşedintele Titu Bojin a ştiut să devină simpatic, vorbind de de un procent de 80%. Spre deosebire de cele 500 procente depăşiri de plan ale primarului extraterestru Nicolae Robu. Lăsând 20% nerealizări pe seama omului Bojin – care mai greşeşte şi el că, de, aia e om – preşedintele PSD Timiş a ştiu să coboare în mulţime, făcându-ne pe mulţi dintre noi să nu ne mai întrebăm esențialul: 80% din ce?

Eu în campania electorală nu l-am auzit pe Titu Bojin să promită ceva, altceva decât a preluat de la predecesorii săi preşedinţi de CJ, centrul intermodal, stadion şi sala polivalentă. În rest, Titu Bojin a promis, concret, dar fără să dea termene de rezolvare, „Credinţă, Respect, Stabilitate, Viitor, Speranţă, Siguranţă, Încredere”, ceea ce, să recunoaştem, nu e puţin lucru.

Acum, habar n-am dacă preşedintele Bojin a realizat 80% din fiecare aceste promisiuni sau dacă „Credinţa” e 110%, „Stabilitatea” e 260%, iar „Încrederea” e numai 34%, ca să iasă media. Şi pentru că vreme de patru ani ne vom întreba cine şi-a onorat mai cu sârg promisiunile electorale, hai să ne imaginăm că primarul Robu va face în patru ani numai pasajele Jiul, Popa Şapcă, Piaţa Operei, fotbalul la cât a fost şi mai mult decât atât, plus demolarea Acvariului, adică vreo 2,98% din cât a promis, iar preşedintele CJT va face, la absurd, stadionul, adică 33% din ce s-a angajat, noi ce concluzii vom trage? Că Nicolae Robu deseori o ia pe arătură, că Titu Bojin e mai şmecher sau că mai contează şi ce se va face din toate astea pentru Timiș și Timișoara?

Titu Bojin politicianul abil duce în spate şi bube negre, nu numai 80% din „Credinţă, Respect, Stabilitate, Viitor, Speranţă, Siguranţă, Încredere”. Printre ele, şi apetitul cu care încurajează traseismul politic, dar hai să zicem că asta face parte din a sa reţetă a succesului. De văzut cum îşi va gestiona preşedintele PSD Timiş Titu Bojin punctele slabe, cât timp va mai putea jalona între dorinţa de a fi şef absolut de filială şi puterea de a accepta să împartă cu alţii mai „grei” conducerea organizaţiei.