Factorii implicati in dezvoltarea astmului bronsic

Astmul bronșic este o afecțiune cronică dată de inflamația bronhiilor medii, ca rezultat al acțiunii multiplilor factori atât genetici, cât și de mediu. Astmul bronșic, deși dat de o inflamație permanentă a bronhiilor, se caracterizează prin simptome episodice accentuate de diverse cause ca alergeni, infecții, condiții meteo etc. Simptomele specifice astmului bronșic sunt tusea seacă, wheezingul, respirația grea și constricția toracică, apărute predominant dimineața sau noaptea sau după efort.

În declanșarea astmul bronșic sunt implicați o multitudine de factori care țin atât de individ ca: factorii genetici, obezitatea, sexul, cât și de mediu ca: alergenii, infecțiile, poluarea, fumul de țigară, dieta, factorii ocupaționali etc.

Factorii genetici: se pare că mai multe gene sunt implicate în dezvoltarea astmului bronșic – gene implicate în sinteza IgE, gene care codează producția de mediatori ai inflamației, gene implicate în răspunsul la tratamentul bronhodilatator și corticoterapie etc. De asemenea, se știe ca astmul bronșic se poate moșteni de la părinți.

Obezitatea (IMC > 30 kg/m) influențează accentuarea simptomelor la un pacient cu astm bronșic, prin reducerea funcției pulmonare, scăderea volumului expirator de rezervă (VER), cât și prin sinteza crescută de mediatori ai inflamației de către celulele adipoase.

Sexul de asemenea influențează într-o oarecare măsură dezvoltarea și accentuarea astmului bronșic. La naștere, băieții au plămânii și căile respiratorii mai mici decât fetele, fiind mai predispuși în primul an de viață la probleme respiratorii (wheezing). Această predispoziție se inversează la adulți.

Alergenii frecvent implicați în dezvoltarea wheezing-ului sau astmului bronșic la copiii < 3 ani sunt: acarienii din praful de casă, scuamele de animale (pisică, câine), mucegaiurile (Aspergilus, Alternaria). Infecțiile, în special cele virale cu virusul sincitial respirator sau parainfluenza virus, sunt frecvent implicate în dezvoltarea precoce, în primii trei ani de viață a wheezing-ului/ astmului bronșic.

Fumatul reduce funcția pulmonară, accentuează simtpomele la un pacient astmatic și reduce răpunsul la tratamentul antiastmatic. Copiii născuți din mame fumatoare sunt de patru ori mai predispuși să facă wheezing în primul an de viață. Poluarea atât din exteriorul, cât și din interiorul locuințelor participă și ea la accentuarea simptomelor la un pacient astmatic. Copiii alăptați la sân fac mai puțin wheezing sau astm bronșic decât cei hrăniți cu formule de lapte de vacă sau soia.

Astmul profesional este frecvent întâlnit la adulții care lucrează în ferme, muncitorii agricoli, muncitorii din industria plasticului și vopselelor. Perioada de timp dintre expunerea la factorii ocupaționali și apariția simptomelor de astm bronșic este cuprinsă între luni până la ani. Există o formă de astm bronșic – astmul bronșic iritativ sau sindromul disfuncțional al căilor respiratorii reactive – care apare la scurt timp după expunerea la cantități mari de factori ocupaționali.

Toți acești factori participă fie separat, fie împreună la apariția inflamației și hiperreactivității bronșiilor medii în astmul bronșic.