„Ole, ola, granita la Orsova!”

De câte ori nu ne-am gândit în tinerețile noastre ce-ar fi fost să ne fi născut cu vreo 500 km mai la vest? Nord-vest. Cu ce am greșit de-a trebuit să ne mândrim că suntem români, când foarte bine, chiar mai bine, puteam să ne fălim că suntem austrieci? Nu știu dacă și Adrian Severin și-ar fi dorit din adolescență să fie vienez, să mănânce tartă Linzer cu prune și gem, dar cu siguranță acum se felicită că este român și nu trebuie să facă patru ani de pușcărie precum Ernst Strasser, europarlamentarul care a pus și el botul la o scena de corupție în regia unor ziariști britanici puși pe șotii.

Povestea e veche. Adrian Severin s-a lăsat luat de val și a apucat să promită lobby în Parlamentul European pentru promovarea unor legi, pe bani, fără să bănuiască măcar o clipă că așa ceva se numește tentativă de corupție. În alte țări, nu la noi. Pentru aceeași faptă, Ernst Strasser a fost condamnat la patru ani de pușcărie cu executare, iar slovenul Zoran Thaler nu se simte nici el foarte bine.

Cei doi au demisionat imediat din PE, al nostru nu, preferând să-și târască tot neamul în căcat. Nu, categoric, Adrian Severin este foarte bucuros că nu este austriac, la fel cum și Adrian Năstase radiază de fericire că nu este un demnitar osândit penal în Arabia Saudită. Timp în care clasa politică din România face tot posibilul să se imunizeze în perspectiva viitoarelor lovituri penale.

La urma urmelor, nici nu poți să-i condamni pe oamenii ăștia că nu-și doresc să intre, demni, în pușcărie. Nici măcar pe avocați nu-i poți condamna că, printr-un limbaj alunecos și evident nesincer, încearcă să-și scape clienții de facerea dreptății. Că juristul PSD Dan Șova ne crede proști și-și prinde limba în procedură, doar să le găsească colegilor scuze pentru un vot negativ dat în parlament, ca stavilă în calea încarcerării vreunui ales pus pe căpătuială, poți să duci și asta ca pe-o moștenire genetică a poporului român. Dezarmantă este însă solidaritatea plebei, prin simpla simpatie politică, cu toți borfașii ce iau leafă de la Parlamentul României.

Un telespectator al Antenei 3 va radia de fericire că Ion Stan a fost scăpat pe moment de cătușe prin votul deputaților și senatorilor sau că, pe viitor, legislația va pune mai mari piedici. Nu are motive logice să o facă, ci doar o coeziune tâmpă cu cei ce servesc cauza. Oricât ar fura un parlamentar, dacă este dușman al lui Băsescu, atunci nu poate fi vinovat de nicio mârlănie, ba trebuie și susținut ca un erou național. Dacă Terente ar fi fost senator PSD, iar Rîmaru, un banal deputat PNL, Ceaușescu de-ar fi fost membru PC, cu siguranță că simpla poziționare a lor împotriva lui Băsescu, a Monicăi Macovei, i-ar disculpa într-o clipă, fără o minimă remușcare pentru batjocorirea justiției sau a eforturilor Uniunii Europene în ceea ce ne privește.

Iar cât timp acest gen de concetățeni savurează inconștient autocondamnarea noastră la marginalizare în Europa, senatorul fără jurământ Dan Voiculescu tocmai ce-a propus integrarea resurselor Armatei în efortul de stăvilire a evaziunii fiscale. Este că e hazliu? Bine că nu vrea să combată și spălarea de bani.