Apel patetic catre suporteri

Oricât s-ar da unii strategic cu fundul de pământ, oricât de dezechilibrată va fi vineri disputa peluzelor pe stadionul din Arad, prima etapă a returului diviziei B la fotbal le va aduce față în față pe UTA și Poli. Așa zice la program. Aproape că nici nu mai contează că un arbore genealogic făcut ambelor echipe ar putea duce la concluzia că pe arena baronului Neumann vor juca Liberty-Fortuna-Salonta-Covaci-UT Arad, pe de o parte, și ACS Recaș, de cealaltă. Paradoxal, pentru unii mai importantă este solidaritatea arătată de fanii Liberty-Fortuna-UTA-ei „Politehnicii curate” de pe Știința, decât faptul că foști fotbaliști, antrenori, glorii care au servit Poli de-a lungul anilor, se află astăzi lângă „compromisul” de pe „Dan Păltinișanu”.

Cum și mie mi-a devenit ușor simpatic Ion Iliescu în momentul retragerii din politică, tocmai din acest motiv, așa, și tifoseriei arădene îi dă mâna să simpatizeze cu soluția Druckeriei din Timișoara, adică cu cineva scos din joc, cu cineva care nu va mai conta niciodată în ecuația rivalității fotbalistice dintre cele două mari orașe.

Fiind limpede ca o încăpățînare infantilă că echipa Druckeriei nu va putea ajunge vreodată în situația să mai rivalizeze cu UTA în primele trei ligi federale. Și că orice eveniment administrativo-fotbalistic ce ar putea să mă contrazică nu s-ar putea petrece fără un investitor potent, stabil și cu îngăduința cabinetului numărul 1 de la Primăria Timișoara, acolo unde lucrează încă vreo șapte ani cel acuzat de dezbinarea comunității alb-violete.

Poate că undeva ar conta ca niște vinovății să fie recunoscute. Vinovății din ambele tabere, dar mai cu seamă din cea a ălora ce administrează orașul. Dincolo de penitențe însă, în economia fotbalului timișorean e greu ca proiectul ACS să mai fie întors din drum pentru a lăsa loc altuia, chiar și mai curat. Poate în alte epoci politice, ceea ce n-ar rezolva însă problema, ba din contră, ar confirma bănuielile cu privire la originea scânteii care a inflamat actualul conflict. Nimeni nu mai are de câștigat din păstrarea armelor scoase din teacă, cum nimeni nu pare mai deștept decât celălalt dacă pe primele 50 de pagini de forum Druckeria creatorii noului club sunt făcuți „USLamiștii”, „vopsiții”, „penibili”, „proști”, „degradați”, „manipulabili”, „cretini”, „clone”, „de căcat”, „aventurieri” etc.

Toți, la grămadă, primarul Nicolae Robu, Călin Rosenblum, Emeric Dembrovschi, Nelu Bungău, Petre Mehedințu, Romulus Petrescu, Jackie Ionescu, Levente Balint, Nicolae Secosan, Adrian Schindarli, Ioan Cartis, Ioan Timofte, Sorin Vlaicu, Viorel Vișan, Velcea, Viorel Boiț, Dobricean, Poparadu, Bălace și alții sunt numiți „marionete” ale celor ce conduc noul val politic. Iar clubul rezultat din eforturile acestora, „o prostituție”, o cale a „mișeliei și dezonoarei” și o „prosteală ieftină”.

Rămânând supărați ca cowboy-ul pe sat, liderii Druckeria se despart nu numai de stadionul „Dan Păltinișanu”, de vizibilitatea mediatică ce i-a făcut celebri în țară, de emoția unei competiții fotbalistice reale, ci pierd una din ultimele șanse să arate că inteligentul cedează când constată că nu mai are absolut, dar absolut nimic de câștigat din supărarea sa. Iar când vor observa că linia a doua a galeriei, copiii ce dau formă brigăzilor din Peluza Sud, se plictisește să stea departe fotbalul care contează, lor, liderilor, le va fi imposibil să mai facă pasul înapoi spre casă.

Fenomenul tifoseriei alb-violete nu ar trebui să fie un bun în patrimoniul cuiva, persoană fizică sau asociație, și e limpede că a rezistat zeci de ani tocmai pentru că s-a ferit să fie monedă de schimb sau armă politică. Oameni buni, indiferent dacă primarul Robu este de vină sau va fi făcut erou pentru felul în care a reorganizat fotbalul timișorean în vară, credeți că mai contează?! Sau va conta vreodată, când veți striga în pustiu că ați avut dreptate?! Merită să dați dracului munca și pasiunea unei generații doar pentru a arăta cine este de vină?! OK, atunci abandonați „Dan Păltinișanu”, „linșați-l” pe Nicolae Robu și sigur veți rămâne în istorie.