Istoria ne mai cere un pas, noi suntem urmatorul

Efectele publicității asupra psihicului uman sunt deosebit de pregnante. Publicitatea ne-a schimbat modul în care gândim orice și a afectat drastic silueta noastră ce a căpătat un trend gonflabil. Publicitatea are istoria și rostul ei într-o economie de piață.

Marile corporații au avut tot timpul în spatele lor minți mari și luminate. Efectele le simțim cu toții, iar cel mai puternic impact a fost tot timpul asupra țărilor în curs de dezvoltare, ex-comuniste. Am absorbit halos întregul miraj al advertising-ului capitalist cu tot cu bune și rele.

Tot de acolo ne-am altoit și limba cu mii de cuvinte din limbi stăine. Ne-am modificat modul în care mâncăm, felul în care ne sunt structurate: programul, timpul liber și stilul de viață. Toate, după gloriosul model occidental, țelul lor general fiind: consumă, consumă, consumă. Pentru că doar consumând vei fi mântuit, doar respectând normele vei deveni diferit și numai în supermarket îți vei găsi liniștea.

Nu uita asta! Repetă după mine: sunt liber să fac așa cum mi se zice. Revenind la normal, rețineți: oricine se conformează nu va evolua, oricine se resemnează nu aduce un plus de valoare traiului său sau al semenilor. Există și semeni publicitari care au făcut acel pas în față, au ales bobul de neghină, mărgăritarele de gunoi. Un exemplu ar fi campania „Suntem produsul mediului în care trăim”, care vizează integrarea foștilor deținuți în societate. E bine că există astfel de sisteme de alarmă și ar trebui înfipte zdravăn în retina privitorului.

În marele conglomerat care ne dictează ce și cum să facem, se infiltrează cu greu valorile morale, bagajul ereditar al părinților noștri și aceste benefice sisteme de alarmă. Partea umană și reală a societății a ajuns să fie sub formă de jingle într-un vuiet de îndobitocire și pironit în cadrul a mii de fețe machiate ce ne păstrează calmi în fotoliu.

Mă declar pentru conștientizarea opiniei publice despre riscuri și trenduri consumeriste de dragul presupusului progres. Probabil nu sunt singurul care gândește așa și cred că putem râvni la unison că puterea unui om nu stă în abilitatea de a-l dărâma pe celălalt, ci în dorința de a-l pune înapoi pe picioare.

www.celmaitarestudios.com