De ce printul supravietuieste!

După cum știți, reclama tiparită este un format bine cunoscut de către publicul larg. Nu întâmplător este cel mai direct și palpabil suport. Anual mii de păduri dispar datorită acestui trend ce încă este slab reglementat. Comunicarea cu clientul încă se face sub formă de pliante, broșuri sau flyere. Există nenumărate formate de coală ce reproduc mesajul celui ce vinde.

În spate stă în picioare o mare industrie ce de-abia așteaptă să afișeze mesaje de genul „pentru că avem cea mai bună carne”. Rotativa merge, pereții se acoperă, alpiniștii întind bannere pline de succes, iar industria publicității duduie într-o țară în curs de dezvoltare, cum nu a mai făcut-o vreodată. Activitatea poligrafiilor în mare parte s-a reprofilat pe producție publicitară și o grămadă de alte branșe din industrie fac asemenea.

Concepția înrădăcinată de cerneală pe o bucată de hârtie sau plastic va mai dura cu siguranță câteva decenii, cel puțin. Și banii sunt bucăți de hârtie printate, mă rog, erau, căci plasticul le-a luat locul și putem remarca paralela dintre cele două industrii. Ambele țin în spatele lor milioane de slujbe și bine că încă o pot face.

Partea deloc frumoasă a acestor printuri este că, la un concert de operă cu invitați de marcă și bilete piperate, afișele arată de trei lei și sunt amplasate de cele mai multe ori ilegal. Din păcate, cultura suferă acut la capitolul ilustrație, afiș și mod de prezentare pe suport printat. Cultura se rezumă încă la cantitatea mare de afișe lipite cu bidineaua deși suntem în mileniul trei.

Printul e cel mai abuzat format publicitar, cel mai vast și cel mai colorat. În fiecare oraș mai semeț există zeci, poate sute de printshopuri și tipografii ce lucrează una mai ieftin decât cealaltă. Acest fapt ar trebui să ducă la ridicarea standardelor, dar din păcate nu se prea caută așa ceva. Se caută ceva vulgar, niște culori putenice aruncate pe lângă un logo imens, iar rolul designer-ului a fost bifat. A vorbi despre etică în format tipărit este un soi de ideal iluzoriu, pe care rar îl întâlnim. Dacă Gutenberg ar fi aflat în ce direcții s-au îndreptat eforturile sale, cu siguranță ar fi strâmbat crunt din nas.

Dar, cum trăim la câteva secole de la invențiile lui, toată lumea se bucură de al mii-lea fluturaș pe care e menționată vreo megareducere. Majoritatea printurilor ajung în scurt timp să fie gunoi sau, în cel mai fericit caz, material reciclat. Cele mai semețe dintre ele câștigă câte un Golden Drum sau un Effie, iar restul își vor atinge scopul în vreun pantof ponosit sau pe podeaua unei încăperi zugrăvite. Acestea fiind spuse, vă recomand ca de fiecare dată când printați ceva să o faceți cu chibzuință, măcar de dragul aerului curat dat de tot mai puțini copăcei.

www.celmaitarestudios.com