Stopam vagabondajul, cultivam tradarea

A trecut ceva vreme de când partidele și-au schițat câteva dintre propunerile pentru mult trâmbiţata modificare a Constituţiei. Măcar o parte dintre ele a apărut în presă, ca să aflăm și noi ce-i mână mai abitir în luptă pe cei de la PSD și PNL, partidele care deschid în parlament calea spre un nou referendum popular. Previzibili, liberalii vor preşedinte ales direct de popor, nu de parlamentari, evitând astfel sistemul conform căruia „noi te-am pus, băi Crine, noi te dăm jos” când nu mai funcţionează alianţa. Dacă se va ajunge acolo, la o astfel de înscăunare.

Pesediştii nu s-au decis încă. De ce să zică ceva până nu văd ce se întâmplă cu lepădarea de Crin? Dar declară că nu mai vor balamuc şi cer stabilirea fără echivoc a rolului preşedintelui României, iar UDMR propune republică parlamentară, fiind convinsă că oricum n-are ce pierde la acest capitol. Poate că nu e rea nici ideea PSD de a se stabili o dată certă pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare. Să fie prima duminică din noiembrie şi cu asta basta, iar localele în iunie, până nu pleacă alegătorul în concediu.

Idei ar fi multe. Mie chiar îmi pare rău că nu se implică primarul Nicolae Robu în modificarea Constituţiei, să vedeţi atunci aplomb în reconstrucţia României! Totuşi, şi fără liderul liberalilor timişeni, arhitecţii noii legi fundamentale vor cu toţii să pună bariere vagabondajului politic. Între racolarea unui Stănişoară şi-a vreunei Sulfine, cine știe?, PNL afirmă cu maximă seriozitate că îşi doreşte interzicerea migraţiei politice. PSD vrea eliminarea aceleiaşi migraţii, jurând că deputatul Ciobanu a fost ultima plăcere ce şi-a permis-o înainte de marea pocăinţă. Iar gloata de primari „sărutaţi” de Titu Bojin va deveni în viitorul apropiat un păcat al tinereţii.

Hai să fim serioşi! În primul rând, partidele ce-şi vor pune amprenta pe modificarea Constituţiei, dar și „foștii” de la PDL n-au lăsat niciodată impresia că vor cu adevărat stoparea vagabondajului politic. Ba din contra, l-au ridicat la nivel de doctrină de partid. Iar până ce poporul va confirma prin referendum noua Constituţie, cursa „înarmărilor” între cele două formaţiuni membre USL va continua într-un ritm şi mai alert. Ca nu cumva după ce vor deveni, brusc, morale, una din cele două conduceri de partid să constate că duşmanul stă mai bine.

În funcţie de ce va zice noua lege fundamentală, pe viitor vor trece prin parlament tot felul de reglementări care ar trebui să stopeze migraţia politică. Ar putea apărea, ca şi în cazul primarilor, prevederea că demisia din partidul care te-a susţinut în alegeri să atragă şi pierderea funcţiei dobândite. Treabă de pe urma căreia parlamentarii puşi pe căpătuială vor resimţi necruţătoare dureri în cur. Ce Constituţie ar putea să interzică dreptul deputatului sau al senatorului de a vota după cum îi dictează conştiinţa?

Evident, niciuna. Iar dacă în spatele „conştiinţei” se află vreo propunere tentantă chiar de la adversarul politic aflat la putere, ce măsuri poţi lua împotriva unui astfel de om politic, să mă scuze cititorii, dar nu-i pot spune altfel? De retras sprijinul politic nici vorbă. Căci, nu-i așa?, votul măriei sale alegătorul e sacru, iar uninominalul chiar le-a băgat unor în minte că au ajuns în parlament pentru cât sunt ei de deștepți, nu pentru sigla partidului pentru care au candidat.

E, din acest moment intervine misiunea unui Viorel Hrebenciuc, a lui Relu Fenechiu, Dan Radu Rușanu, Ghiță Ciobanu, Titu Bojin și alți „artiști” de frunte în meșteșugul racolărilor, exact când de la pupitrul guvernului, tribuna parlamentului sau din studiourile Antenei 3, Crin Atonescu ori Mihai Gâdea vor propovădui mai cu foc intoleranța puterii la traseism. Să vedeți atunci guverne de uniune națională! Pofta ce-a poftit-o nea „Nelu Iliescu” pe vremea democrației originale, cu majorități făcute din 221 de pesediști, 49 liberali, 17 pedeliști, 15 de la PPDD și, bineînțeles, aleșii minorităților naționale. Frumoasă țară România.