Ce-are Olguta si n-avea Robu?

Parcă mai mult ca oricând, regulamentele Federației Române de Fotbal îți lasă impresia că sunt făcute nu pentru a limpezi lucrurile, ci pentru a le încurca mai rău. Nu e o problemă de azi, de ieri, dar odată cu semnalul moralist venit de la Timișoara, tot mai multe echipe se trezesc în duplicat prin te miri ce divizii. ProSport publica, recent, o declarație a unui șef de la OSIM, din care reieșea că brandul Politehnica e purtat de vreo 12 forme de asociații sau societăți comerciale ori sportive. Timișoara a mai trecut printr-un zbucium din cauza palmaresului, numelui și al culorilor în era post-Zambon, încurcătură rezolvată până la urmă în instanță, nicidecum printr-un picior pus în prag de FRF. Ba mai mult, îngăduința federalilor pentru existența în competiții a două echipe cu aceeași denumire te trimitea cu gândul la incompetență, dacă nu la corupție.

Moda a luat avânt, iar fenomenul ASU face ravagii în multe mari orașe flămânde de fotbal. Râmnicu Vâlcea și Damila au făcut schimb de patroni, iar finanțatorul ultimeia mută echipa la Reșița, de unde deja apar proteste care susțin varianta unei reveniri pas cu pas din ligile inferioare. Nu știu cum mai e la Sibiu, dar la Arad s-a înființat asociația „UTA Bătrâna Doamnă”, prin care unii arădeni văd relansarea UTA-ei într-o formă mai curată, mai uscată, dar care nu are cum să lege vreo continuitate juridică sau sportivă cu echipa de dinainte de fuziunile cu Salonta sau Covaci. Din ce ligă? Din a patra. Nici a șasea, nici a cincea, nici a doua, ca la Craiova. Acolo unde nebunia atinge cote de neimaginat.

Tind să cred în ce spune Mititelu despre Craiova Olguței, primarul Băniei. Că FRF este direct interesată de propagarea fenomenului dublării brandurilor fotbalistice din orașele oarecum incomode federației. „Dă-le motiv de gâlceavă și controlează-i”, ar zice un rege machidon cu privire la câștigul federației din aducerea Timișoarei sau Craiovei în rândurile formațiilor cu conduceri docile în relația cu cei ce fac jocurile din Casa Fotbalului. De ce a primit Craiova Olguței loc în liga secundă dacă s-a vrut o alternativă la Craiova lui Mititelu, echipă care și-a câștigat în instanță dreptul de participare în același eșalon? De ce nu din liga a cincea, ca la Timișoara, sau de de nu din prima ligă direct, fără complicații? De ce echipa Olguței a putut primi un green-card anul acesta, iar Nicolae Robu a fost refuzat cu ASU Politehnica în eșalonul secund, cu un an în urmă?

Răspunsul e simplu. Gașca de la FRF nu avea interes ca noua echipă a Timișoarei să fie la fel de bățoasă precum cea veche, cu o tifoserie activă și vocală împotriva a tot ce se întâmplă murdar sus. Mai ușor e să controlezi situația dând drumul la scandal între galerie și primar, pentru ca mai apoi să asiști cu zâmbetul pe buze cum se compromit și acele proiecte pretins curate prin promovări peste rând, la mila unor asociații județene conduse tot de oamenii lui Mircea Sandu. Timișoara a fost tratată cu refuz și în cele două cazuri de neprimire a licenței, treabă care nu i s-a întâmplat Rapidului, confirmând încă o dată că la federație se judecă cu mai multe măsuri, în funcție de interesele financiare sau politice de la vârf.

Dacă ar veni cu ceva curat în fotbal, odată ajuns șef la FRF, Gică Popescu ar trebui să lichideze orice portiță legislativă pentru realizarea unor fuziuni dubioase, mutări de echipă, falimentarea societăților ce asigură suportul economic divizionarelor, pentru ca, mai apoi, respectivele echipe să apară sub forme proaspete și atât de nevinovate. Cu toată durerea pe care-ar putea-o provoca o astfel de intransigență, FRF trebui să elimine acest gen de talcioc în fotbalul mare, dar și dreptul de folosință a unui nume deja înscris în competiție, indiferent de nivel, de numele orașului sau culoarea politică a patronatului. Altfel, degeaba mai vine.