Domnu’ Robu, comandam o ploaie pe Facebook?

De-a lungul istoriei omenirii, orice grup social, orice societate s-au bazat pentru funcționalitatea lor pe un set de reguli. Că acestui set i s-a spus legi, norme sociale, cutume etc. nu mai contează. Ele trebuiau respectate de toată lumea, fiindcă altfel se ajungea la anarhie. Inclusiv societățile totalitare aveau setul lor de reguli, evident mai discutabil. În democrații, la stabilirea acestor reguli sau legi contribuia întreaga societate sau o largă parte a societății. În sistemele totalitare, legile sunt făcute de dictatori, ajutați de o camarilă sau o clică de prieteni.

Bun, am făcut această scurtă introducere pentru a ajunge în vara anului 2013. Timișoara. Orașul care și-a depus candidatura la titlul de Capitală Culturală europeană. O instituție din subordinea primăriei, Poliția Locală, stabilește că patru cluburi din oraș nu respectă legea și ar trebui închise. Asta, după mai multe avertizări potrivită cărora aceste cluburi au întrecut măsura în privința zgomotului pe care-l produc. Or, în Timișoara – spre știința primarului Nicolae Robu – mai sunt și oameni care merg la lucru dimineața. E drept, mai puțini de când USL a venit la guvernare, dar mai sunt. Oameni care merită și ei un gram de respect!

În urma sesizării Poliției Locale, viceprimarul Traian Stoia, care-l înlocuia pe primarul plecat în concediu, semnează o dispoziție privind suspendarea activității celor patru cluburi pentru 30 de zile. Până intră și ele în legalitate. O măsură normală și legală. Ce face dl primar Robu de pe plaja din Mamaia? Nemaiputând de grija cocalarilor, pițipoancelor sau dealerilor de „prafuri” care bântuie prin cluburi, dă drumul la un sondaj pentru prietenii de pe Facebook. Nu înainte de-a se autopronunța în favoarea cluburilor. Pe care le vede ca mari plătitoare de taxe și impozite, bașca mari angajatori. (În paranteză fie spus, să meargă la ITM să vadă câți angajați au, iar despre taxe și impozite, probabil numai Robu se face că nu știe că acolo sunt oaze ale evaziunii fiscale.)

Evident, amicii de pe Facebook ai lui Robu sunt de acord cu el și spun că aceste cluburi nu trebuie închise. Spre sfidarea legii. (Iar deschid o paranteză pentru a presupune că, dacă Robu își dădea cu părerea că cluburile trebuiau închise, aceiași prieteni care acum au fost de acord cu deschiderea ar fi vrut închiderea lor.) În consecință, după ce prietenii de Facebook și-au băgat picioarele în lege, Robu a anunțat că va desființa dispoziția lui Stoia. Însă cu aceeași ocazie, va da cu tifla și în niște decizii ale Poliției Locale, instituiție aflată în subordinea lui și care se ocupă cu aplicarea legii. În acest moment, dl Robu are o mare problemă. Ori spune că Poliția Locală și Traian Stoia au dat decizii ilegale, ori își asumă părerea prietenilor de pe Facebook și anunță că i se fâlfâie de legi. C-așa vor prietenii lui! Și aici vreau să mă întorc la introducere, unde arătam în ce societăți legea era făcută de un dictator cu camarila sa.

Pe această logică, aș propune ca primarul să mai facă niște sondaje. De exemplu: „Sunteți de acord ca eu, Nicolae Robu, să fiu numit primar pe viață? Răspundeți cu DA sau NU”. Sau chiar poate rezolva problema cu Traian Băsescu. Ce atâtea referendumuri, când poate să-l schimbe cu ajutorul amicilor de pe Facebook? E o exagerare aici? Nu, e vorba, ca în cazul cluburilor, de o încălcare grosolană a legilor, numai fiindcă Robu și camarila de pe Facebook au vrut asta. Sau, ca să vină în ajutorul agricultorilor care așteaptă o ploaie pentru porumb, poate comanda și niște precipitații. „Sunteți de acord să plouă miercuri? Răspundeți cu DA sau NU.” Că dacă poți să-ți bagi picioarele în legea pământeană, ți le bagi până la capăt și în aia cereascâ.

P.S. Și o veste proastă pentru primar. Pițipoancele și cocalarii pentru care s-a bătut atâta nu prea votează. Că dorm la ora votului, după o noapte de clubbing și în așteptarea celei următoare. A, pardon, dar nu se mai fac alegeri, că vor stabili amicii de pe Facebook că Robu e primar pe viață.