Datoriile fratilor… nepretuite

Prezentarea topului marilor datornici la Primăria Timișoara de către edilul Nicolae Robu ar trebui să facă niște victime, pe ici, pe colo, în CD Loga nr. 1. Din punct de vedere procedural, cei amintiți ca datornici sunt ajutați de lege să se revolte. Dacă ar fi fost după mine, dar nu e, nu văd de ce ar trebui protejat de lege un „băiat deștept”. De ce să nu știe contribuabilul disciplinat, care plătește în termen dările către bugetul central și local, cine e mai șmecher și o dă cotită în relația cu statul? Alții ar zice că „de aia”, că poate rău-platnicul tocmai ce negociază o mega-afacere cu un partener privat, iar apariția în presă a unor astfel de vești despre indisciplina sa fiscală ar putea speria colaboratorii.

Prin urmare, dacă cineva dintre cei nominalizați în topul datornicilor de către Nicolae Robu are sânge în pix, păi atunci să-l dea în judecată pe primar. Treabă care însă nu se va întâmpla, tocmai pentru că nu cred în văicăreli din astea procedural-legale și proasta interpretare a contabilității primăriei de către edilul liberal. Cineva i-a făcut-o primarului pentru a mai diminua din strălucirea căpătată de acesta după victoria la Înalta Curte de Casație și Justiție în fața ANI, PSD și frații Cristescu zilele trecute. Că nu le-o fi furat primarul de pe masa lui Bodo și se uita în ele ca juninca la poarta nouă. Să fim serioși!

Omul a mușcat-o, dar de acum înainte trebuie să știe că dușmanul este mult mai aproape decât pare. E cumplit de greu să faci față mai bine de jumătate de mandat unui astfel de mecanism demn de niște șoferi de la garajele Securității. Dacă primarul Robu le-a cerut scuze oamenilor de afaceri „frații Cristescu”, sunt curios cine își va cere scuze în fața edilului și dacă scuzele sunt suficiente pentru o astfel de intoxicare. Pe lângă sancțiunile prevăzute în regulamentele interne ale primăriei, aș propune și vreo 20 de joarde la fund în fața liderului de sindicat și judecarea vinovatului în famiglia USL.

Nu știu situația celor de la Coca-Cola și cum au ajuns pe primul loc în acest top, dar despre ceilalți n-aș băga mâna în foc c-ar fi îngeri când e vorba de dat (nu de luat) bani de la stat. Frații Cristescu printre ei, dar nu numai, ci și UMT-ul mai vechiului liberal Mihai Olariu, care cu toții ar putea riposta cu text de genul „Câți salariați ai plătit tu la viața ta? Știi ce înseamnă să dai de lucru la atâția oameni?”. Chiar dacă subiectul poate fi tratat și în această cheie, cu un stat care îi călărește pe contribuabilii persoane juridice cu biruri de nu le mai pot duce, nu pot să mă întreb de ce nu apare o „Elba” în vârful clasamentului datornicilor. De ce nu e AEM-ul? Ei nu dau de lucru la oameni? Dar eu, ce, dacă mă duc la un notar, mă bagă cineva în seamă fără certificat fiscal de la primărie? Oare frații nu mai tranzacționează nimic, de stau cu suta aia de mii sau milionul datorie?

Cu viceprimar slugă la „Bega Grup”, frații Cristescu în primul rând nu ar fi trebuit să se lase expuși la discuții și interpretări pe această temă, fie că e vorba de un miliard, un milion de lei sau numai 100.000. Un leu să fie, n-aș vrea să mi se zică vreodată că mi-am rezolvat problemele cu moș Stoia plantat la primărie. Cu atât mai mult acum, când ponderea prieteniilor și dușmăniilor exersate de cei doi oameni de afaceri în administrația și politica timișeană începe să se echilibreze. Vag. Apropo. Robu și-a cerut scuze, frații când își cer, prin vocea lui Traian Stoia?