PDL nu vrea sa moara, dar nici pofta de viata nu prea are

După ce luni bune a dispărut din viața publică ca să dea semne de viață doar prin giumbușlucuri gen Alin Popoviciu, PDL a ieșit în sfârșit pe tarabă. E și greu ca din opoziție să ajungi pe prima pagină, când mult mai interesant a fost să vedem chiloții USL întorși pe dos cu atâta talent de liderii centrali sau zonali.

Consilierul Sandu a reușit să zică și dumnealui ceva cu ocazia scandalului Robu – Stoia, că n-ar avea o idee clară despre poziționarea PDL în caz de spargere a USL Timiș. Era și culmea să aibă. Apoi iarăși s-a lăsat cortina peste principalul partid de opoziție. Norocul lui Tiberiu Lelescu că se mai țin plenuri CJT și că USL repartizează în mod evident (și la contrapartidă cu guvernarea trecută) bani mai mulți primarilor liberali și pesediști, lăsându-i pe cei „pupăcioși” să mai spere, iar pe cei cu coloana câta verticală, în bezna lipsei de finanțare. Din când în când mai apare sexi-consiliera PDL Bianca, dar nu pe probleme de partid, ci pe la nu știu ce reality-show-uri cu plimbatul limbii prin gura celorlalți concurenți.

Dar ce pretenții mai poți să ai pe o secetă ca asta? Că doar n-au ajuns în halul ăla să țină conferințe de presă la bustul gol, pentru a avea succes la presa locală! O lumină din reflectoarele media a venit însă tot de la centru. Acolo, cineva a avut ideea bună de-a pune în scenă un scrutin pentru desemnarea candidatului PDL la Președinția României. Nu c-ar fi avut ce să aleagă dintre Cătălin Predoiu și Gheorghe Falcă, dar ca marketing politic a fost o realizare înainte de liniștea de Crăciun. Cătălin Predoiu va câștiga, dacă putem formula așa, fotoliul de perdant în alegerile prezidențiale de la anul, când cel mai probabil electoratul de dreapta se va lăsa în cele din urmă pe mâna lui Crin Antonescu în greaua bătălie cu plagiatorul social-democrat. Joaca din partid de-a președintele, Cătălin Predoiu versus Gheorghe Falcă, e o poveste cu băiatul cuminte și împielițatul fin al lui Băse. Ce-a mai rămas din PDL dacă educatul și manieratul Predoiu, liberalul a ajuns să fie portfăclia unui partid mai degrabă conflictual, după chipul și asemănarea făurarului?!

Unde sunt corifeii? Unde e Nuți Udrea, unde sunt Videanu, junii Voinescu sau Cristian Preda, reformista Macovei, de-a trebuit partidul să se reprezinte prin fălcile efeminate ale rubicondului Cătălin Predoiu, un personaj șters, dar incontestabil mai curat decât foștii baroni ai partidului, un tocilar de sacrificiu, un Mihai Răzvan Ungureanu în varianta PDL, gata-gata să intre în lupta fără de șanse cu Ponta și Antonescu? Deși i se atribuie calități de mare strateg politic, confirmate deseori după 2000, de data asta Băsescu pare să dea cu mucii în fasole când a pus umărul la spargerea așa-zisei drepte politice. Iar replicile neprietenoase între reprezentanții Mișcării Populare, Forței Civice, Noua Republică și PDL nu fac decât să anuleze reciproc eforturile și strategiile acestora, lăsând ca spațiul politic să fie împărțit între stânga pesedistă și „dreapta” liberală, exact coșmarul de care se ferea partidul lui Boc în urmă cu ceva vreme.

Cu un președinte Vasile Blaga vârf tocit de lance în lupta cu PSD, PDL își joacă rolul de pitic cu picioarele de lut. Numai gura de el, cu alte cuvinte, fiind greu ca liderii județeni să se decupleze de blaturile derulate de-alungul timpului și până astăzi cu baronii PSD, fie că era vorba de PDL la guvernare și PSD în opoziție, fie invers, cu Titu Bojin la putere și Constantin Ostaficiuc într-o pauză binemeritată, ceea ce face să nu mai conteze strategiile de la centru.