Decat cu un ministru precum Grapini, mai bine fara timisoreni in guvern

De fiecare dată când se instalează un guvern la București, la Timișoara au loc discuții aprinse vizavi de șansele vreunui timișorean de-a ajunge ministru. Orgoliul timișorenilor trebuie hrănit cu cât mai multe ministere. Nici măcar nu contează calitatea oamenilor trimiși să le ocupe, numai să fie un timișorean, doi sau chiar trei în guvern. De altfel, și acesta e un criteriu de dispută între partide: „În timpul nostru, Timișoara a avut doi miniștri, acum nu e niciunul!”.

Pe de altă parte, nu-mi amintesc ca vreun ministru timișorean să fi făcut mare brânză, fie că s-a numit Ilie Sârbu, Ovidiu Brânzan sau Valeriu Tabără. Dar au fost ai noștri, ce mai contează! În Cabinetul Ponta, Timișoara are un singur reprezentant, în persoana Mariei Grapini, titular peste Turism și IMM-uri. Președinte al PC Timiș și vicepreședinte la nivel național al partidului lui Felix, Grapini s-a bucurat de sprijinul acestei formațiuni pentru a pătrunde la Palatul Victoria.

În perioada dinaintea Crăciunului, timișoreanca a fost probabil cel mai vizibil ministru. Nu, n-a făcut cine știe ce mare scofală pentru IMM-uri sau Turism. Nu, Grapini a ieșit la scenă după apariția stenogramelor din dosarul deputatului șpăgar Gheorghe Coman, președinte al PC Buzău. „Băi Cipriane, ca la orice partid se cere niște bani că nu mă feresc de tine, mi-a cerut niște bani ăștia… și organizarea, uite a venit oameni, acuma vine Grapini, tre’ să-i fac masă cu aia… eu de unde să plătesc?”, se plângea Coman denunțătorului. Problema nu era chiar fără ieșire pentru ministrul din Timișoara, în multe alte stenograme din varii dosare penale apărând tot felul de nume importante, începând cu Traian Băsescu.

Nu trebuie să ai foarte multă inteligență pentru ca, în astfel de situații să știi să reacționezi corect. Dacă ești cu musca pe căciulă și ai puțină minte, cel mai bine e să taci. Dacă nu poți, atunci ai grijă ce spui. Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Așa că doamna ministru și-a ridicat poalele în cap, urlând din toți bojocii că nici usturoi n-a mâncat, nici pe Coman nu-l cunoaște și nici măcar pe la Buzău n-a umblat. La puțin timp după aceste declarații, din păcate pentru ea, au apărut nu mai puțin de trei fotografii, din tot atâtea locații, în care Grapini era surprinsă împreună cu Coman. Toate în județul Buzău, pe care nu-l vizitase. Pusă în fața noilor probe, Grapini a avut o ieșire absolut bizară, de mahalagioaică get-beget. „Da, domnule, m-am și culcat cu el dacă ziceți!”, a izbucnit ea. În țări ceva mai normale decât România, să zicem Gabon sau Zambia, un astfel de ministru, mai ales dacă e femeie, zbura imediat din guvern, cu fulgi cu tot. La noi însă nu se întâmplă absolut nimic. Vorba lui Nicolae Iorga, „România este țara unde nu te poți compromite”, orice ai face.

Dacă Grapini ar fi făcut ceva în calitate de ministru, poate îi mai treceai cu vederea țățismele de Piața Obor. Dar nici n-a făcut nimic. În primăvară se lăuda cu implementarea măsurii de plată a TVA-ului la încasarea facturii. În toamnă dădea „vestea bună” că s-a renunțat la acest lucru. Nu mai discutăm de modul în care și-a angajat rudele prin minister și CA-uri, alt prilej de-a ajunge vedetă națională. Ce să mai spui, că nu vrea nicicum să renunțe la agramatismele pe care tine morțiș să le etaleze pe Facebook?

Și să nu uităm că nu s-a răbdat să nu facă uz de calitatea de deputat pentru a vota modificarea Codului Penal, astfel încât miniștrii și parlamentarii să nu poată fi trași la răspundere pentru fapte de corupție. Și atunci, de ce să aibă Timișoara un ministru? Timișorenii s-au considerat – și, de multe ori, au fost și de alții considerați – cumva altfel decât restul țării. Au avut o aură mai deosebită, că Bega nu e Dâmbovița. Un ministru precum Grapini nu face decât să risipească aura de care vorbeam și să arate că reprezentanții nostri sunt la fel de ancorați la metehnele de pe Dâmbovița, precum ceilalți. Prin urmare, decât cu un astfel de ministru timișorean, nu mai bine era fără?