RIP Romania, traiasca „Pol Uaca”!

Când în plină zi o haită de lupi dă târcoale stânei, tu cioban ce te pui să faci? Dai jos gardurile, deschizi ușile la staul și te duci liniștit să te culci? Da, asta faci, dacă regulile ciobanului le fac tot lupii. Degeaba strigă vecinii europeni la cioban că ceva nu e în regulă în gospodăria lui, că lupii parcă sunt invitați să mănânce oile mândre și cornute. Asta se întâmplă de mulți ani în România. Diferența e că pe vremea lui Iliescu, Văcăroiu, Năstase și alți lupi nu eram în Uniunea Europeană și nu mira pe nimeni stagnarea noastră în mizerie și corupție. De câțiva ani, două instituții, DNA și ANI, scot firav România din rahatul moral în care politicienii la putere se scaldă cu mare plăcere. Orice i se poate reproșa lui Traian Băsescu, că a tolerat grupuri de interese arondate partidului sau unui ministru de sex frumos, că și-a pus fiica moț peste dinastia sa politică, dar măcar omul a dat drumul la Justiție, așa cum a putut el.

Cu toate neajunsurile sistemului, DNA și ANI au dat peste cap multe povești de capă și spagă, ceea ce nu era vreodată de închipuit în mintea lupilor de diferite doctrine politice. Dar când îți pui în cap să desființezi ANI ori DNA, șocând lumea civilizată europeană, nu te mai miră faptul că lupta cu anticorupția continuă neobosită, demnă de o cauză mai bună. Amendamentele trecute în Legislativ la Codul Penal dezincriminează conflictul de interese dospite în guvernările locale sau centrale și oferă o superprotecție parlamentarilor deghizați în blană de oaie. Nu vine Mahomed la munte, nicio problemă, vine muntele la Mahomed și taie pârghiile cu care DNA și ANI lucrau la dosarele demnitarilor cu față umană. Dacă nu au putut, de gura Europei, să desființeze DNA și ANI, au știut să anihileze din buricele ghearelor lor de parlamentari singurele instituții de care se tem când ies la furat, ziua-n amiaza mare.

De două luni, societatea civilă strigă în stradă pentru a bloca niște măsuri cu impact negativ asupra naturii în Munții Apuseni. Apoi lanțuri umane s-au legat în fața utilajelor de foraj americane la Pungești, clasei politice reproșându-i-se că vinde resursele pentru un pumn de dolari, la capătul unor frumoase acte de corupție. Atunci s-a zis că protestele ecologiștilor reprezintă un nou suflu, o nouă și frumoasă generație ieșită în stradă cum nu s-a mai pomenit după 1990, în Piața Universității. Undeva în firul logicii se rupe însă ceva. Nu se poate să-ți pese de Roșia Montană și de explorarea gazelor de șist, dar să-ți fie indiferent ce se întâmplă astăzi în Parlament. Nu poți spera că autoritatea statului nu va mai face abuzuri, nu va mai tăia păduri în disprețul legii, nu va încheia contracte defavorabile României și câte altele, dacă tu nu obiectezi când se dă liber la corupție și la conflictul de interese.

România a făcut doi pași înainte și, acum, se răstogolește zece înapoi. Mizeriile legislative din Parlament ar trebui să adune în stradă de zece ori mai multă lume decât în miza Pungești sau Roșia Montană, tocmai pentru că de acum înainte actul de corupție va intra în fișa postului oricărui funcționar sau demnitar de rea credință. Vom avea zece cazuri RMGC dacă generația asta de protestatari atât de lăudată va cădea, brusc, într-o infantilă (dacă nu chiar suspectă) ignoranță. Dumnezeu să-l ierte pe Paul Walker.