Dupa ce a dat centrul tiganilor, Gheorghe Ciuhandu a livrat restul Timisoarei fratilor Cristescu. Si PSD

Intrând duminică seara în Hotel Timișoara, fostul primar Gheorghe Ciuhandu a ieșit definitiv și jalnic din viața poltică. Scena în care, tiptil-tiptil, puțin rușinat și adus de spate, Ciuhandu intră în hotel poate fi chiar și cadru al unui film. Cu un bun regizor s-ar putea face un film memorabil. Despre mărire și decădere, glorie și degradare. Ajuns la bătrânețe, un fost primar al Timișoarei timp de 16 ani, simbol al luptei împotriva neocomunismului de tip PSD, se execută la un simplu pocnet de deget al bizarului viceprimar Traian Stoia, preaplecată slugă a fraților Cristescu. Și unde? Într-o locație deja celebră pentru intrigile și comploturile care se petrec acolo. O locație a fraților Cristescu, sediu neoficial al PSD Timiș sau măcar al unei bune părți din PSD Timiș. Ce poate fi mai degradant și tragic totodată pentru cel care se închipuia urmașul lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu?

Cei mai mulți oameni îmbătrânesc frumos. Înaintând în vârstă, devin mai înțelepți, mai îngăduitori cu cei din jur, mai buni. Alții îmbătrânesc urât. Devin mai ranchiunoși, răzbunători, intoleranți. Așteaptă orice moment pentru a se răzbuna pe frustrările acumulate în timp. Și se răzbună pe oricine, inclusiv pe un oraș întreg sau chiar o țară. Un astfel de exemplu poate fi Gheorghe Ciuhandu. (De dragul exemplificării dau un nume și la nivel național: Călin Popescu Tăriceanu.) Supărat pe urmașul său pe fotoliul de primar, supărat pe timișoreni fiindcă nu l-au făcut primar pe viață, Ciuhandu a dat o ultimă lovitură orașului pe care l-a condus atâta timp. Negociind în genunchi cu Cristeștii și PSD, Ciuhandu s-a descalificat total și ireversibil.

Acum nu că el ar fi fost un mare primar, cel puțin în ultimele două mandate. Perioadă în care nu s-a întâmplat nimic în oraș. Perioadă în care primăria devenise un fel de bazar turcesc unde se negociau de toate: contracte, șpăgi, tunuri, șmenuri etc. Nu mai vorbesc că, tot în timpul mandatelor sale, clanurile țigănești au ocupat centrul Timișoarei, devenit un fel de Strehaia a Vestului. Dar să ajungi în postura să negociezi cu PSD pentru a pune viceprimar un exaltat fan al lui Putin era greu de crezut! Mai ales pentru o persoană ajunsă la pensie și care se îngrijește mai mult de nepoți. Prin numirea lui Herzog viceprimar, Ciuhandu a livrat pe tavă restul orașului fraților Cristescu. Și PSD. Evident, ceea ce a ai rămas după descălecarea mafiei țigănești. Fiindcă Bogdan Herzog, în afară de-a fi un extremist și „putinist”, este și băiat de mingi al celebrilor frați, având în trecut mai multe afaceri cu ei. Cu doi oameni în funcții de viceprimari și având control total pe consiliul local, frații Cristescu vor face de acum încolo ce vor vrea în acest oraș. Dacă cumva le trece prin cap și mușchii lor vor vrea să-i schimbe numele în Cristeștișoara, nu vor avea nicio problemă. Herzog și Stoia vor explica de ce numele de Timișoara e cam perimat. Și totul cu ajutorul fostului primar Ciuhandu, care a dat o ultimă lovitură orașului care l-a făcut celebru. Sau mă înșel, și la mijloc nu e nicio răzbunare, ci numai business?

P.S. Privind acum retroactiv, oare când era președinte al PNȚCD, Gheorghe Ciuhandu era trimis în misiune?