Ultimul veteran in putere din Regimentul 6 Artilerie Grea: „E o minune ca am supravietuit razboiului”

Ca în fiecare an, pe 20 august, la Timișoara a fost comemorată amintirea Regimentul 6 Artilerie Grea „Tribunul Axente Sever”. Dacă în 1992 la ceremonie participau câteva zeci de persoane, astăzi, în Timișoara mai sunt doar cinci foști componenți ai acestuia. Singurul dintre ei în putere a rămas Constantin Călina, care, la 93 de ani, ține sus steagul regimentului.

Regimentul 6 Artilerie Grea s-a înființat în 1923 și a avut garnizoana de reşedinţă la Alba Iulia, comuna Floreşti (judeţul Cluj), Sibiu şi Timişoara. A participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia, sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor române si germane la trecerea Prutului, trecerea Nistrului şi cucerirea Odessei, până la 23 august 1944. După ce România s-a alăturat Naţiunilor Unite, a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acţiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eliberarea zonei petrolifere din Valea Prahovei, eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei şi revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul naţional al României.

Evenimentul desfășurat miercuri la Muzeul Banatului, aflat în renovare, este este cea mai longevivă manifestare a veteranilor de război din armata română. Locotenentul Constantin Călina are 93 de ani și, după atâta vreme, când povestește despre război, tot are emoții. Ofensiva sovietică, declanșată la 20 august 1944, pe aliniamentul Iași-Chișinău, este un episod care a lăsat urme adânci în sufletul lui. „Atâta timp cât vom trăi, nu vom uita. Pe front, în fiecare zi e greu, dar cea mai grea zi pentru regimentul nostru a fost cea din 20 august. Era o duminică și, la orele la care s-a luminat de zi, a început o ploaie de proiectile de la sovietici. Nu a putut să miște nimeni. Dacă mișcai proiectilele, puteau să explodeze. Că am scăpat de acolo e o minune dumnezeiască. Ne era frică să nu ne ia rușii prizonieri. Era o lozincă: decât prizonier la ruși, mai bine mort”, povestește veteranul. Trecut prin viață, locontentul Călina crede că oamenii ar trebui să fie mai înțelegători și să realizeze că războiul nu este o soluție.

Evenimentul, organizat la Timișoara din 1987, a fost preluat acum de profesorul Laurențiu Mioc, urmaș al unuia dintre veterani, și de col. (r) Neculai Stegăriţă: „Din 2012, având în vedere vârsta înaintată a celor care sunt în viață, am preluat tradiția de comemorare a eroilor, care se realizează în fiecare an în acest loc”, a explicat Mioc. La ceremonia de miercuri au participat și,comandantul Comenduirii Garnizoanei Timişoara, maiorul Sorin Homeag, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, Filiala Timiş, general de brigadă (r) Constantin Mărăcine, preotul diacon George Dimoiu, militari din Brigada 18 Mecanizată si cercetători de la Muzeul Banatului.