Plaja ingusta de actiune a candidatului Klaus Iohannis

Candidatului Alianței Creștin Liberale la alegerile prezidențiale, Klaus Iohannis, i se impută tot mai des în cea mai mare parte a presei centrale că este prea tăcut, că nu prea face nimic. (Asta atunci când nu este supus unor atacuri din ce în ce mai josnice, atât din partea presei PSD-iste, dar și a celei autodeclarate de dreapta.) Aceste acuze au partea lor de adevăr, dar există și o doză infinită de ipocrizie la mijloc. Da, Iohannis nu e tipul de candidat spectaculos pe care mulți și l-ar dori. Nu are verbul lui Crin Antonescu, nu behăie, nu rânjește, nu face glume stupide, nu cântă pe scenă, nu dansează cu pirandele, nu i se sparg ouă în cap, nu se dă cu parapanta și nici măcar nu e tras cu barca pe uscat etc., etc. Pe scurt, e atipic pentru așteptările românilor care vor să audă multe înjurături și să vadă și mai mult sânge pe pereți. Indiscutabil, Iohannis ar trebui să iasă mai mult la bătaie, să fie mai combativ, mai prezent. Dar oare ține numai de el acest lucru?

Și aici ajung la partea cu ipocrizia. Multe dintre instituțiile de presă care îl acuză pe Iohannis de non-combat nu fac decât să îl cenzureze pe „neamț”. Sau cel puțin cenzurează știrile pozitive despre candidatul ACL, fiind prezentate doar cele negative. Și haideți să vedem de ce! În acest moment, 60% din media centrală este controlată de Victor Ponta, 30% de Elena Udrea și doar 10% este total independentă. Datele nu aparțin subsemnatului, ci Alinei Mungiu-Pippidi, președintele Societății Academice Române (SAR). Atenție, nu e vorba doar de o numerotare strictă a instituțiilor de presă, ci și a audienței lor. Nu or fi chiar aceste procente, dar există mult adevăr în ele. Ca atare, Iohannis își poate transmite mesajele, fără ca acestea să fie contorsionate, doar pe o zonă infimă a mass-media centrale. Or, se știe că, într-o campanie prezidențială nu e ca scrutinul pentru o primărie. Adică e foarte greu să te întâlnești cu toți alegătorii, astfel că tot ce ai de transmis o faci prin intermediul mass-media.

Or, nu doar că Iohannis e blocat aici, dar a ajuns ținta unei campanii furibunde, venite și din partea stângă și din cea dreaptă a presei. S-a ajuns în situații absolut ilare, ca presa lui Băsescu-Udrea să-l acuze că e omul lui Voiculescu, iar trusturile Varanului și al lui Ghiță să-l facă omul lui Băsescu. De exemplu, la discursul de imediat după învestirea sa drept candidat ACL, Iohannis a vorbit despre statul de drept și instituțiile care trebuie să funcționeze. Imediat, presa PSD-istă a sărit ca din corzi că Iohannis a preluat mesajul lui Băsescu. De parcă acesta din urmă ar fi proprietarul noțiunii statului de drept. Sau ca și cum ar fi extrem de rău să spui că instituțiile statului trebuie să fie funcționale.

În ultimele zile s-a ajuns ca un fost lacheu al pușcăriașului Dan Voiculescu, pușcăriabilul Codruț Sereș, să fie folosit și de presa lui Udrea, și de cea a lui Ponta împotriva lui Iohannis. Cuvântul penalului Sereș (care s-a văzut clar că se cam bâlbâie) e considerat mult mai veridic decât cel al lui Iohannis. Campania este chiar mai furibundă din partea mediei „udriste”. Evident, aceasta nu poate decât să vină în ajutorul lui Ponta, doar niște minți înfierbântate putând crede că Elena Udrea ar avea șanse să ajungă în turul II, chiar dacă ar sări de un milion de ori cu parașuta. Și chiar dacă printr-o eroare a naturii ar ajunge, e evident faptul că ar avea mult mai mici șanse în fața lui Ponta decât Ioahannis.

O altă chestiune sensibilă și unde Iohannis e nevoit să meargă pe sârmă este poziționarea față de Traian Băsescu. Se știe, există o falie imensă în electorat vizavi de președinte. În jur de 75% din români îl urăsc pe Băsescu, în jur de 15% îl admiră și doar 10 procente sunt neutri vizavi de șeful statului. E clar că Iohannis nu poate să piardă electoratul anti-Băsescu din care se înfruptă acum Ponta. Cum la fel de limpede e că nu-l poate rata nici pe cel „băsist”. (E clar că, din cei 15%, o mică parte o va urma și pe Udrea, care nu are cum să scoată un scor cu două cifre.) Astfel că, dacă nu-l va înjura cu spume la gură pe Băsescu, va fi etichetat „băsist” de presa lui Ponta, iar dacă nu-l va pupa în fund pe Băsescu va fi catalogat drept om al Varanului de presa lui Udrea. O situație – să recunoaștem – extrem de ingrată. Or, aici trebuie să intervină puternic toate organizațiile PNL și PDL din teritoriu, care să poarte door to door mesajul lui Iohannis fără ca acesta să fie distorsionat, cum se întâmplă în media centrală. Organizații care trebuie să facă mult teren pentru Iohannis, să-l susțină măcar printr-o organizare impecabilă a zilei votului. Vedeți în Timișoara o susținere clară a liberalilor și PDL-iștilor pentru candidatul ACL? Chit că au și primar aici. Eu unul, nu.