Obstescul sfarsit politic al Clanului Sarbu

Revoluția pașnică din noiembrie a învins! „Dictatorul” Ponta și-a băgat mâinile în fund și a fugit. Deocamdată în concediu. PSD-iștii rămași acasă au dat drumul la Jihad. Cu cuțitele pe masă, se cer demisii și demiteri. Haosul e total, iar mai vechea profeție a lui Victor Ponta, „scapă cine poate”, e pe cale de-a fi pusă în practică. Printre cei vizați de vendetele din partid se numără și Ilie Sârbu, iar prin ricoșeu chiar Ponta. Adică liderii clanului care au pus stăpânire pe partid, și chiar țară, în ultimii ani. Or, acest model bizantin de acaparare a puterii în mâinile unei familii n-a prea fost niciodată pe placul PSD-iștilor. Care, de frică, nu s-au revoltat până acum.

În primul rând, să aruncăm o privire asupra relației lui Sârbu cu Timișul, județ despre care spune că îl iubește și este iubit aici. Nu puține au fost vocile care au spus că, din motive meschine și abjecte, Sârbu nu doar că n-a ajutat Timișul și Timișoara, dar a și sabotat investițiile aici. Pe de o parte, pentru a-l săpa pe colegul de partid Titu Bojin, cu care are o relație proastă de mai mult timp. Pe de altă parte, pentru a sabota realizările primarului Nicolae Robu, cu credința că un PSD-ist inventat în laboratorul Hotelului Timișoara al fraților Cristescu va ajunge primar în 2016. Apoi trebuie spus că, în opoziție fiind, Sârbu venea în Timiș din an în Paște. La putere fiind, a mutat centrul de putere de la sediul PSD în cuibul fraților Cristescu. Acolo unde se trăgeau sfori, se făceau numiri în funcții, se pregăteau afaceri. Acolo, unde, la fiecare vizită a sa se făceau adevărate pelerinaje. Politicieni (și doar din PSD), primari, șefi de instituții, oameni de afaceri, dar și ziariști și analiști de conjunctură îl vizitau pentru a-i ridica osanale. Cum toată lumea îi spunea că e un Dumnezeu, Ilie Sârbu chiar a crezut că e Dumnezeu, și nu un popă răspopit. Aștept acum cu interes momentul în care toți cei care au pupat poala popii se vor dezice de el. Măcar să aibă bunul simț și să spună: „Am fost niște dobitoci!”

La nivel național, la o scurtă privire putem vedea că acest clan Sârbu-Ponta chiar intrase peste tot. Șeful cel mare era lider al senatorilor PSD, ginerică premier, iar consoarta sa europarlamentar. Apoi vin cumetriile. Un naș al lui Ponta, Gabi Oprea, vicepremier. Altul, șef la SRI și pregătit să ajungă premier, în cazul în care finul său ajungea președinte. (Chestia cu Tăriceanu premier a fost doar o chestie de campanie.) Apoi un verișor ministru de Justiție, iar mulți alții prin funcții mai mărunte. Hrăpăreț din fire, acest clan a vrut neapărat și funcția de șef al statului. Însă această rapacitate i-a adus și sfârșitul. Total nepregătit pentru prima funcție în stat, Ponta a pierdut. Și a pierdut totul, iar pentru acest lucru ar trebui să-i mulțumească inclusiv socrului său.

La doar 42 de ani, când alții abia intră în politică, Victor Ponta și-a terminat cariera. Cel puțin în liga mare. El mai poate juca eventual în liga mică, alături de Elena Udrea, de exemplu. (În pofida afișatei adversități, se vede și din avion că sunt mult mai multe lucruri care-i apropie, decât cele care îi despart.) Fiindcă oricine își poate da seama că trendul popular este împotriva PSD, partid care nu are cum să rămână la putere după alegerile din 2016, în condițiile în care premierul va fi numit de Iohannis. La presiunea populară însă, foarte probabil, guvernarea PSD va fi măturată chiar la anul. De această dată pentru mulți ani de acum încolo.

Veți spune că, totuși, PSD a luat foarte multe voturi la aceste alegeri. E adevărat, dar câte au fost oare curate? În primul rând, Victor Ponta a câștigat alegerile doar pe segmentul de vârstă de peste 61 de ani. Ceea ce este extrem de rușinos pentru un tânăr. El e tânăr însă doar în buletin, fiindcă în realitate a îmbătrânit în năravuri PSD-iste, multe preluate de la socru. Revenind la voturile PSD, trebuie spus că ele au fost mai degrabă furate. Și când spun furate nu mă gândesc doar la morții votanți din Oltenia, la „turiștii” din Teleorman sau la cei pentru care au votat alții. Toți aceștia și-au făcut datoria și acum! Dar tot un fel de furtișag se numește și cumpărarea primarilor din alte partide cu bani de la buget. Tot un furtișag este să cumperi voturi de la Dan Diaconescu cu funcții în guvern. La fel și cu expiratul Meleșcanu. Tot un fel de furtișag este să plătești voturile țiganilor cu măsuri sociale cu dedicație expresă. Și la fel și cu popii ortodocși care au primit bani pentru campanie. Ca să nu mai spun că spaima băgată în pensionari cu tăierea pensiilor și-a atins ținta în multe locuri din țară. Fără aceste hoții, Victor Ponta era mult, mult mai jos. Și să nu uităm de frica pe care a băgat-o într-o mare parte din electorat, teamă care a dispărut acum. Dacă mâine s-ar repeta alegerile, Ponta ar avea mai puțin de jumătate din cât a luat duminică.