„Spiritul Timisoarei” vs „mandria de-a fi romanii” lu’ Victor Ponta

Nu cu foarte mult timp în urmă, la alegerile europarlamentare din primăvara acestui an, PSD câștiga lejer scrutinul, atât pe județul Timiș, cât și în Timișoara. Social-democrații au deschis de atunci șampaniile (și se pare că nu le-au mai închis până duminică), bifând Timișoara pe o lungă listă a orașelor roșii. Și asta, după aproape un sfert de veac, în care timișorenii au votat constant nu atât pentru Dreapta, cât împotriva PSD (FSN, FDSN, PDSR). De la acea victorie zdrobitoare, aroganțele PSD-iștilor nu s-au mai terminat. Nu știu dacă ei chiar erau convinși că victoria de la europarlamentare dublată de câștigarea unui colegiu va fi de lungă durată sau era vorba de un fel de terapie în grup.

Iată însă că au venit alegerile prezidențiale, un fel de moment al adevărului. Iar soarta PSD fu cruntă astă-dată. Mai ales pe Timișoara, unde scorul lui Iohannis a fost aproape față de al lui Ponta. Ca să nu mai spun că pe Timișoara, și Monica Macovei, candidat virulent de Dreapta, a obținut aproape zece procente. Apoi, diferența pe județ era chiar mult mai mare fără ordonanța care a permis traseismul electoral. Contrar unor păreri, s-a văzut pe cifre că au fost mutări semnificative de voturi acolo unde edili liberali și PDL-iști au plecat la PSD. Exemplul cel mai concret este Recaș, unde PNL a avut cel mai bun scor la europarlamentare, iar acum s-a transformat în oraș roșu. Trebuie spus că în preajma alegerilor PSD-iștii mari și mici, începând cu Sorin Grindeanu, declarau apăsat că vor obține victoria și pe Timiș și pe Timișoara. Declarații electorale sau rupere de realitate?

Ce s-a întâmplat, în fond, de la alegerile europarlamentare la cele prezidențiale? În primul rând, atât timișenii, cât și timișorenii s-au autodepășit în prezența la vot. Or, dacă la europarlamentare la vot au venit, în mare, cei mobilizați de partide, de această dată s-au prezentat cei cărora le pasă de țara asta. Aici ar fi prima cauză a diferenței dintre cele două scrutinuri. A doua cauză ar fi modul în care PSD Timiș a înțeles să ducă această campanie. (Și am înțeles că Titu Bojin a avut o grămadă de consultanți și băgători de seamă care l-au sfătuit.)

Și mă refer la genul de campanie murdară practicat de PSD Timiș. Dacă pe coclaurile Vasluiului sau Teleormanului poți să înspăimânți oamenii că „Iohannis taie pensiile”, pe unul avizat cum este cel timișorean un astfel de mesaj ți se întoarce direct în bot. E ca și cum te-ai împușca singur în picior. La fel și celelalte mizerii împărțite cu generozitate în oraș: „Iohannis – șase case”; „Iohannis – traficant de copii”. Or, pentru un electorat mai educat și informat, acest gen de campanie are efect de bumerang. S-a văzut clar la aceste alegeri că electoratul avizat a votat Iohannis, inclusiv în comunele din jurul Timișoarei, unde candidatul Dreptei a câștigat detașat, chiar și în cele cu primari PSD.

Nu în ultimul rând, PSD-ul local a fost „ajutat” să piardă aceste alegeri de liderii de la centru. Și mă refer la faptul că, în plină campanie electorală a apărut scandalul cu nefinanțarea Centurii de Sud a Timișoarei. Iar replicile liderilor PSD locali au fost extrem de palide. Ca o concluzie majoră, liderii PSD Timiș trebuie să admită ori că au făcut o campanie slabă, ori că timișorenii sunt mai grei de cap decât „turiștii” care au descoperit duminică frumusețile județului Teleorman, pe care l-au colindat de la un capăt la altul. Sau poate îi va acuza pe timișoreni că n-au „mândrie de români”. Ce vor face PSD-iștii locali în perpectiva turului II e greu de spus. Dacă vor continua campania murdară, vor avea toate „șansele” să-l ducă pe Iohannis, cel puțin pe Timișoara, către un 70%. Fiindcă n-am scos o vorbă despre cei de la ACL (PNL-PDL) Timiș, cred că liderii de aici n-ar trebui să se împăuneze prea mult cu acest succes, mai ales pe Timișoara. Mai degrabă, duminică a câștigat nu Iohannis sau ACL, ci ceea ce ne plăcea să numim „spiritul Timișoarei”.