Timisoreanul pentru care Iohannis si-a tradat electoratul

Să recunoaștem, Klaus Iohannis a avut un parcurs excelent în perioada imediat următoare alegerilor prezidențiale. La solicitarea sa, o lege (a amnistiei) care stătea de un an în parlament a fost respinsă, apoi mai mulți parlamentari au fost dați pe mâna justiției. Toate erau OK, până în momentul în care s-a aflat despre oamenii care îl vor urma la Cotroceni. Foarte mulți dintre suporterii lui Iohannis au rămas înmărmuriți în momentul în care s-a auzit că șef al administrației prezidențiale va fi uns Dan Mihalache, un individ alunecos, umblat prin mai multe partide, fost om de încredere al lui Adrian Năstase. De altfel, la auzul acestei vești, rețelele de socializare au luat foc, multă lume cerându-i lui Iohannis să renunțe la această nominalizare. Și este vorba chiar de tinerii care l-au votat pe „neamț” și i-au adus victoria. Iohannis a câștigat alegerile nu atât pentru faptul că i-a avut în spate pe Blaga, Boagiu, Orban, Helvig sau Flutur. Iohannis a câștigat alegerile cu ajutorul celor care au văzut în el un altfel de politician. (Sau chiar n-au văzut în el un politician.) Or, faptul că în fruntea administrației prezidențiale ar putea fi numit cineva care reprezintă, într-un fel, chintesența mizeriei politicianismului dâmbovițean era prea mult pentru acești tineri. Care așa cum au ieșit în stradă pentru a-l susține pe Iohannis, vor ieși și împotriva lui, „neamțul” fiind în pericol de-a rămâne captiv al unei clase politice detestate de alegătorii săi.

Dar cine este acest Mihalache? Născut în Timișoara, a absolvit Liceul Lenau, plecând apoi la București. A lucrat la oficiosul FSN din anii 90, „Azi”, iar în 1994, Nicolae Văcăroiu l-a luat în guvern. S-a numărat apoi printre liderii partidului securistoizilor, ApR, iar în 2001 a intrat în PSD. A fost consilier al premierului Adrian Năstase în perioada 2001-2004. Adică una dintre cele mai corupte și totodată totalitare perioade din istoria României moderne. Cine a stat în preajma lui Năstase e greu să se fi deprins cu adevărat cu cutumele democrației reale. În 2004 a intrat în parlament pe listele PSD, pentru ca în 2009 să vireze spre PNL. În cei opt ani petrecuți în PSD a deținut mai multe funcții importante în partid. În 2012 a fost numit secretar general adjunct al Guvernului, de unde a fost dat afară după ce a afirmat că-l „lasă rece” parteneriatul cu Statele Unite. Tot din acea perioadă se leagă afirmația că „trebuie operate corecții în privința ANI și DNA”. Or, unul din cele mai vehiculate sloganuri ale celor care au ieșit în stradă înaintea alegerilor a fost de susținere a DNA. De asemenea, având un conflict cu ANI, l-a catalogat „jigodie frustrată” pe Horia Georgescu, fost șef al acestei instituții. Una peste alta, stând mult timp pe lângă Năstase și Victor Ponta, a devenit la fel de arogant, obraznic și violent în limbaj precum aceștia. De aceea, să te ridici împotriva regimului corupt al PSD, iar acum să te trezești cu un om al acestui regim într-o funcție extrem de importantă e un coșmar pentru acei tineri curați care au făcut posibilă victoria lui Iohannis.

Au fost mulți care au sărit și în apărarea lui Iohannis. În general, din zona PSD-istă. S-a spus despre Mihalache că ar fi un om deștept, bine instruit, priceput în comunicare politică. Însă de competențe ticăloșite românii sunt sătuli până peste cap. Adrian Năstase era/este un om cultivat, competent, dar putred de corupt. Mergând mai departe în timp, Stalin era un om foarte inteligent și citit, dar acest lucru nu l-a oprit să fie cel mai mare criminal din istoria omenirii. Pentru cei care l-au votat pe Iohannis nu ajung aceste calități. Ei vor oameni de caracter, vor oameni curați. A trece cu nonșalanță de la PSD la PNL nu înseamnă caracter, ci parvenitism cras. Este cel mai jegos stil de traseism politic. Exact unul din lucrurile cele mai detestate de alegătorii lui Iohannis. Iar președintele ales trebuie să țină cont de aceste voci, care au fost alături de el la greu. Mihalache o fi fost un bun mercenar în campania electorală. Dar lefegiilor nu le dai funcții în stat. Le dai banii pe care-i merită și un picior în dos.