Nicolae Robu, acest nea „Jana d’Arc” de pe Bega

Ca timișorean dezavantajat de raportul defavorabil dintre contribuția la bugetul de stat și investițiile centrului în județul Timiș, comparabil cu alte județe, îmi pare bine că primarul Nicolae Robu protestează public la adresa guvernului PSD. În mod evident, demersul său nu este unul pur civic. Dincolo de gestul de a arăta adevărul despre cum ne tratează guvernul PSD pe noi, timișorenii, stă și calculul că electorii din această circumscripție vor taxa social-democrații în cele două runde de alegeri din 2016, cele locale și cele parlamentare. Aproape direct, primarul Robu transmite prin aceste manifestări anti-guvern că timișoreanul și timișeanul ar face bine ca la anul să voteze un edil de dreapta, liberal, pe el în persoană, la CJT un președinte pedelist din noul PNL, iar la guvernare într-o pondere mare o formulă de aceeași culoare politică. Căci dacă nu va fi așa, veți primi în continuare țepe de la Sorin Grindeanu, Victor Ponta sau succesorul politic al acestuia. În sinteză.

Dar ce se întâmplă dacă noi vom da votul cum ne sugerează Nicolae Robu? Avem vreo garanție că va fi altfel? Într-un „zâmbet amar”, colegul Ino Ardelean îi cerea liderului PNL Timiș să bată cu pumnul în masa liberalilor și să ceară un reprezentant al județului în viitorul guvern de dreapta. Om care să știe să bată la rândul lui cu pumnul în masă pentru aducerea de investiții acasă, fiindcă oameni în guvern care nu vor să supere pe nimeni am mai avut. Degeaba. Spuneam că mă bucur de agresivitatea cu care Nicolae Robu arată că PSD este principalul vinovat pentru dezastrul investițional al guvernului în Timiș. Întotdeauna opoziția locală a țintit puterile centrale în criticile electorale, dar niciodată ca acum. Niciodată un primar sau un președinte CJT nu au repetat cu obstinație cifra ZERO a investițiilor Bucureștiului în Timiș. Niciodată un demnitar local nu a încercat să scoată lumea în stradă pentru a manifesta împotriva acestei nedreptăți.

Care va fi efectul? Care ne va fi nouă câștigul? Imediat, niciunul. Însă în perspectivă lucrurile nu cred că mai pot rămâne așa. Nicolae Robu nu și-a mai lăsat loc de întoarcere. Un edil care a îmbrăcat cămașa morții pentru a lupta cu un astfel de fenomen n-o poate da la întors peste jumătate de an, un an ori doi-trei. Nicolae Robu nu mai poate veni în fața presei și în fața cetățenilor fără rezultate concrete. Îl și văd pe primar cu coli de hârtie A4 pe care să stea scris. „Demarăm CENTURA” sau „S-a aprobat STADIONUL”. Nu mai poți veni tu, Nicolae Robu, sub un guvern liberal cu povești de-a „uite masterplanul, nu e masterplanul”, „ia modalul, uită intermodalul”, „vrea CFR, nu vrea CFR”.

Nicolae Robu și-a închis paleta de opțiuni. Nu mai poate s-o scalde ca pe vremea USL, să laude din nou căcatul devenit bici, la scurt timp după ce a condus lumea în manifestații de stradă. Nu știu dacă primarul de Timișoara conștientizează că a intrat pe un drum fără de întoarcere. Poate e luat de val ca în multe alte ocazii. La un moment dat tot își va da seama că, prin atitudinea sa, are de ales între ipostaza de mare erou al intereselor locale și primul demnitar local care-și răstoarnă singur scaunul politic. De sub ștreang.