Liceul Lenau, locul in care s-a pulverizat „meritocratia” din Primaria Timisoara

Primăria Timișoara riscă să piardă o finanțare europeană de 1,5 milioane de euro, bani destinați lucrărilor de reabilitare a Liceului Lenau. După cum se știe, constructorul a sistat lucrările acolo, trimițând săgeți atât spre proiectant, dar și spre angajați ai primăriei. Din start trebuie spus că nu e pentru prima dată când un constructor contestă proiectul, cu scopul de-a obține o majorare a devizului lucrării. Unii reușesc în acest demers, iar alții nu. În genere, se reușește acolo unde beneficiarul lucrării (întotdeauna instituții ale statului, fiindcă la privat nu se întâmplă așa ceva) este „pe-o labă” cu constructorul, întocmindu-se astfel acte adiționale la contract. (De obicei, câștigă de aici și reprezentații beneficiarului, cât și constructorul.) Dar există și prezumția de nevinovăție, dar nu și cea de prostie. Mai exact, dacă nu e „blat” între beneficiar și constructor, atunci există o hibă în modul în care a fost organizată licitația. Iar responsabili sunt tot reprezentanții comanditarului.

În cazul Lenau, totul a pornit de la parchet. (Materialul de construcții, nu cel penal, deși s-ar putea ajunge și aici.) Așa cum a recunoscut inclusiv primarul Nicolae Robu, la licitație s-a cerut un parchet care… nu există. Sau există, dar trebuie cumpărat de la o anumită firmă. Singura care l-ar avea. Or, să pui în caietul de sarcini (sau în proiect) că un material se poate achiziționa doar de la o singură firmă căreia să-i dai și numele e o ilegalitate crasă. Și, repet, dacă nu e hoție, e prostie! Tertium non datur, vorba latinului. Mă rog, ar mai putea fi luat în calcul „miserupismul” angajaților primăriei, dar acest lucru poate fi trecut tot la categoria prostie. Iar dacă ne luăm după declarațiile primarului Robu, că în primărie și-au găsit de lucru doar „meritocrați” unul și unul, o variantă pică și rămâne hoția. Sau subcategoria „jemanfișismul”.

Dar poate Robu a fost dus în eroare, omenească totuși, și nu toți angajații ar fi chiar așa meritocrați cum crede el. Nu de alta, dar și acum pe funcții cheie sunt oameni pe care i-a păstrat din administrația Ciuhandu. O administrație pe care chiar Robu o critica pentru incompetență. De exemplu, chiar în cazul de față e implicată Aura Junie, cea care era mâna dreaptă a fostului primar Gheorghe Ciuhandu. Un lucru observat chiar de constructorul de la Lenau. Care, ca să mai atenueze disputa cu primarul, spune cu subiect și predicat unde este buba: la veșnica Junie, păstrată, la fel ca un Culiță Chiș de exemplu, pe un post cheie din motive greu de înțeles. În jurul Liceului Lenau s-au făcut mai multe valuri mediatice. Dar există destule lucrări în oraș, întârziate, blocate sau prost efectuate din cauza acelorași angajați; „meritocrați”, dar hoți, sau onești, dar „nemeritocrați”. Iar primarul Robu, dacă vrea să facă treabă în oraș, ar cam trebui să pună mâna pe mătură și să facă curat în instituție. Asta, pornind de la premisa că nu este în cârdășie cu acești angajați.

Fiindcă, una peste alta, lucrurile nu sunt chiar așa de complicate. Dacă ar exista licitații impecabil organizate, cu caiete de sarcini corect făcute, nu după chipul și asemănărea celui care trebuie să câștige contractul, astfel de probleme nu ar exista. Dar asta înseamnă să ai în primărie funcționari, pe deoparte bine pregătiți, iar pe de altă parte ireproșabili din punct de vedere al corectitudinii. Ei bine, câți astfel de oameni numără Primăria Timișoara?