Toaletarea copacilor sau taiatul frunzei la caini

Ca și mica corupție, și birocrația își are și ea un bai aparent benign, dar care supără exact acolo unde cetățeanul de rând este mai afectat: babe, moși, vecini reclamagii, procesomani, dar și cetățeanul de rând fără timp de pierdut în instituțiile statului. Nu vreau să mă refer la corupția lui Hrebenciuc sau la birocrația mare, care blochează cursul firesc al autorizațiilor dacă nu ești fiu de primar cu barbă ori prieten de ales local. Și o face să meargă ca unsă dacă te încadrezi în cele două categorii enunțate mai sus, indiferent dacă legea este încălcată sau i se dă o interpretare a naibii de favorabilă solicitantului. Cazuri gârlă: hoteluri, pensiuni, pagode țigănești, clădiri de birouri ridicate în mijlocul unor cartiere în care orice inspector sau arhitect necorupt ți-ar zice că acest tip de clădiri n-are ce căuta. Nu, de fapt voiam să vorbesc de oraș și de lupta omului cu natura urbană, alta decât tăiatul copacilor ce i se impută primarului Nicolae Robu.

Pe vremuri, o firmă de deratizare, parcă, avea contract de toaletare a copacilor de pe străzile din Timișoara. Nu știu dacă se pricepeau, dacă aveau angajați pregătiți pentru așa ceva, dacă alergau după șobolani prin tei, arțari și frasini, dacă patronul era pilă la vreun partid important în Primăria Timișoara (cum zicea la ziar), dar pe-atunci vedeam măcar niște utilaje ce tocau crengile tăiate de aceste echipe, e adevărat, doar pe străzile importante ale orașului. Vorbeam recent cu vecinii despre copacii care deranjează cablurile furnizorilor media. Sau care te fac să te apleci echer ca să poți trece pe trotuarele spațiului public. Ce facem cu ei? Are unul un camion, altul o drujbă, o foarfecă și ne apucăm de treabă? „Nu, vecine, nu merge așa! Trebuie mai întâi să mergi la primărie să faci o cerere. Ți se aprobă, dar dacă nu mergi să faci cererea vei fi amendat”, mă anunța binevoitorul vecin. Dacă doar anunți că e junglă pe strada ta și vrei intervenția primăriei, nicio șansă, nu vine nimeni.

Dar nu numai cablurile TV erau problema. Zeci de saci plini cu frunze strâng toamna de la trei arbori din fața casei. Care tot cresc, tot cresc, an de an. Dacă las sacii să-i ridice Retimul, nici vorbă de așa ceva. Trebuie saci galbeni, care sunt pentru plastic. Resturile vegetale vor fi ridicate cândva toamna, dar frunzele pică zilnic și decid să mă descurc pe cont propriu. Iau sacii în mașină și îi arunc la sat, pe câmp, îngrășământ natural. M-am lungit cu povestea pentru a arăta că nu e puțină treabă chestiunea cu copacii din fața casei. Asta ca să nu mai vorbesc de daunele provocate de cei nesănătoși în timpul unei furtuni. În timpul ăsta municipalitatea nu face nimic pentru mine. Iar dacă eu vreau să-mi toaletez copacii din fața casei, plantați tot de mine cu multă vreme în urmă, sunt amenințat cu amenda.

Foarte bine. Primăria poate are specialiști horticultori care știu cum e bine și cum nu e bine să tai crengile copacilor. Lucru pe care eu nu l-aș cunoaște atât de bine. Dar mă gândesc că simplul anunț la primărie că vreau să toaletez vegetația din fața casei nu presupune și înscrierea mea la vreun curs de protecția mediului. Nu, e vorba doar de a merge la primărie și de a interacționa cu instituția. Nimic mai mult. Dincolo de care, o binemeritată amendă. Amendă pentru ce? Că fac treaba primăriei pe gratis? Partea proastă e că noi, contribuabilii, putem „rupe” amenzi doar o dată la patru ani și de multe ori degeaba.

Mie-mi convine și invers. Să vină firmele angajate ale municipalității să-și facă treaba, ba chiar să-și adune și frunzele uscate toamna. Nu pot? Nu fac față? OK. Să se organizeze altfel, ca alte țări civilizate, SUA, de exemplu. Asociații de locatari pe minicartiere, contracte directe între acestea și firmele prestatoare de servicii. Locatarii plătesc o cotă lunară sau anuală și nu mai au grija toaletării copacilor sau a amenzilor primăriei. Ba chiar nici a zăpezii iarna, a gazonului sau a ambroziei atât de dăunătoare. Iar cine nu plătește să aibă alt punctaj la plata impozitului. Să vedeți câți ochi vor fi atunci pe firmele contractoare, cum va verifica fiecare șef de asociație pe ce se duc banii, fiecare babă va cere socoteală când i se pare că comunitatea doar plătește și în teren nu se face mai nimic. Ca acum.