Despre adormirea Maicii Domnului nu există informații în Sfintele Evanghelii, ci doar în tradiția Bisericii. Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului și Sfântul Ioan Damaschin scriu că Maica Domnului a fost anunțată de un înger de mutarea ei din această viață. Tradiția spune că Apostolii au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Apostolul Toma a sosit trei zile mai târziu și, întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născatoarei de Dumnezeu, însă acesta era gol. Se crede că Fecioara Maria a fost înviată de Fiul Său și luată cu trupul în Împărăția Cerurilor. În cuvântările Părinţilor Bisericii există credinţa că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul Său şi luată cu trupul în Împărăţia Cerurilor. Generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528 – 603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august.
În dimineata acestei zile, femeile merg la biserică, unde împart struguri, prune și faguri de miere, şi merg în cimitir pentru a tămâia mormintele. La ţară se obişnuieşte ca în această zi să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se „leagă” ciocul păsărilor, pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă. În 15 august se deschide sezonul nunților, care ține până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târguri și iarmaroace, iar perioada dintre cele două Sântămării se consideră timp optim pentru semănăturile de toamnă. La sărbătoarea Sfintei Marii se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie, şi se culeg flori care se pun la icoana Preacuratei, considerându-se că apoi sunt bune de leac. Tot acum, bărbații dădeau pălăria pe căciulă și se interzicea dormitul pe prispă. În 15 august este celebrată şi Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este ocrotitoarea marinarilor.
