Cat de reprezentativa poate fi pentru Timisoara o cacastoare turceasca?

În urmă cu câteva zile, pe o vreme câinoasă, cîteva zeci de timișoreni s-au adunat în Piața Libertații, pentru a protesta împotriva îngropării unor vestigii despre care arheologii spun că ar fi fost băi turcești. Mai mult, protestarii se gândesc chiar să blocheze lucrările de conservare. Nimic senzațional, la urma urmei, nu poți să contești un protest civic, oricare ar fi motivația lui. Unii protestează în apărarea rechinilor, alții, împotriva disecției pe șoareci, iar unii, pentru ieftinirea berii. Mai mult, cei care au ieșit pe ploaia mocănească în piață sunt doar avangarda, mulți timișoreni revoltându-se împotriva acestui demers cum pot: pe Facebook, în comentarii pe site-uri de știri etc. Așa cum poate sunt și mai mulți timișoreni care nu sunt de acord cu protestarii. Trebuie spus că soluția conservării vestigiilor prin acoperire și marcarea prin plăcuțe și machete cu reconstituirea istorică are girul Ministerului Culturii.

Personal, i-aș împărți pe protestari în trei categorii. Prima ar fi a persoanelor oneste, poate influențabile, care chiar sunt convinse că aceste vestigii istorice trebuie conservate, puse în evidență și valorificate turistic. (În așteptarea unor americani, francezi sau suedezi care să vină să le admire.) Tot aici i-aș pune și pe fanii necondiționați ai serialului „Suleyman Magnificul” și ai altor turcisme, ca rahatul de exemplu. O a doua categorie de protestatari e formată din persoane care-l contestă, de fapt, pe primarul Nicolae Robu. Sunt acele persoane care, dacă Robu se scarpină cu mâna dreaptă, îl înjură fiindcă nu folosește stânga și… viceversa. În mod cert, dacă Robu făcea din aceste vestigii o atracție turistică, aceleași personaje îl înjurau fiindcă își ocupă timpul cu latrine turcești, în loc să-și vadă de treburi mai importante. Mă aștept acum să sară și Sorin Grindeanu sau Freddy Simonis și să spună că nu mai pot trăi în Timișoara dacă aceste băi/buzi turcești nu vor fi valorificate turistic.

Aparent paradoxal, dar aceste proteste poate chiar îi convin primarului. Cum reabilitarea Centrului Istoric a intrat în criză de timp, ba sunt și probleme cu firma constructoare, contestațiile ar fi un pretext extraordinar pentru nefinalizarea la termen a lucrărilor. De altfel, altădată iritat de acest gen de proteste, de această dată, Robu parcă le-ar da binecuvântarea. Nu în ultimul rând, ca de multe ori când au loc proteste de orice fel, apar și interese de natură materială. Or, ultima categorie de cârcotași e formată din oameni care au pierdut bani în această afacere. Mai exact, chiar au participat la licitația de conservare a vestigiilor, dar au pierdut în fața firmei din județul Alba. Unii dintre ei chiar au participat la protestul de joi.

Deoarece cu ultimele două categorii n-ai ce să discuți, m-aș adresa doar celei dintâi. Oare chiar așa importante sunt aceste cărămizi vechi, încât să merite blocarea unei investiții atât de mari? Atenție, nu sunte terme romane, ci băi turcești! E adevărat, Timișoara nu se poate lăuda cu foarte multe vestigii istorice, dar cât de reprezentative pentru orașul nostru sunt rămășițele unei băi turcești? Ca să nu îi spun căcăstoare. Culmea, sunt monumente adevărate în Timișoara care sunt lăsate în paragină. De exemplu, Coloana Fidelității stă abandonată într-un cimitit. Casa Muhle au luat-o țiganii în timpul primarului Ciuhandu, ai cărui admiratori sunt acum cei mai vehemenți apărători ai rămășițelor otomane. Și vorbesc de monumente austriece, fiindcă bănățenii, timișorenii, se mândresc că au avut capitala la Viena, nu la Stambul. Ba mulți timișoreni spun că Ziua Timișoarei ar trebui să fie pe 18 octombrie, zi în care, în anul 1716, prințul Eugeniu de Savoya elibera orașul de sub turci.

În istoria României au fost ocupații civilizatoare care au adus progres. Civilizatori au fost romanii, civilizatori au fost austriecii, și se vede acest lucru mai ales în Banat și Bucovina. Dar au fost și ocupații care au ținut țara înapoiată, noncivilizatoare, reprezentative prin bordeiele în loc de case până spre finele secolului XIX. Aici i-aș plasa pe turci și pe sovieticii cu cozile lor de topor, bolșevicii români. Forțând puțin, peste câțiva ani, unii ar putea protesteze că nu se face o statuie lui Stalin la Timișoara. Ba am auzit propuneri ca în jurul vestigiilor să se facă un fel de amfiteatru în formă de semilună, ca să rezoneze și din punct de vedere religios. Și, eventual, să mai facem și o moschee în piață. Da, istoria Timișoarei înseamnă și cei 164 de ani de ocupație otomană. Dar cât de mult trebuie pus acest lucru în evidență? Culmea coincidenței, după secole, o rămășiță a acelei „noncivilizații” turcești continuă să blocheze dezvoltarea Timișoarei. Cu ajutorul – repet – și al unor oameni de bună credință.