Arta scarpinatului in fund. Cu pofta

Zilele trecute s-a discutat cu destul nerv despre „plantarea” lui Radu Țoancă, consilier local PSD, ca director la nou înființatul club sportiv municipal al Primăriei Timișoara. Baschetul, handbalul și rugby-ul vor avea secții în acest SCM, fotbalul fiind blocat pentru o astfel de organizare de reglementările FRF și ale ligii profesioniste. Nu vreau să vorbesc despre un caz Țoancă, care ar putea să nu fie cel mai bun exemplu de contrameritocrație, ba din contra. Nu numele mă interesează în mod special, deși în jurul fostului pesedist se brodează deja o poveste despre trădare și mai ales despre o „defectare” cu ocazia votului pentru schimbarea viceprimarului Diaconu cu Herzog. Ce mă deranjează la tot acest episod este politica asta a scărpinatului cu grebla în administrația locală. Totul pornește de la frica statului de stat, ajungându-se la o ipocrizie jalnică deranjată doar de câte un control țintit de pe la Curtea de Conturi.

Avem un nou club municipal și un buget alocat până la finalul anului. E bine că îl avem, după câteva luni de dat după cireși. Nu poți da bani unui club privat, asta e limpede în lege, dar nu poți finanța nici un ONG la care cotizezi tu, unitate administrativă locală, conform unei hotărâri de consiliu. Să-l finanțezi pentru mândria ta de bun gospodar, pentru că poți, îți permite bugetul, pentru că orașul tău n-are altă metodă mai bună să fie vizibil în țară sau Europa. Așa s-a ajuns la tot felul de artificii și la ideea cu clubul municipal, pentru care mulți se vor scărpina peste cinci urechi ca să ajungă la a șasea. Dar și pentru această soluție de avarie trebuie să te pui în situații hilare, ba chiar suspecte. Ca să pui un director rapid pe funcție îți trebuie concurs pentru ocuparea unei funcții de inspector la Parcul Copiilor. După care îl vei detașa ca director la SCM. Cum vom face cu antrenorii și jucătorii? Ce „găselnițe” mai descoperim pentru a aduce profesioniști pe bani mai mulți? Vatman la RATT peste program merge?

O țară întreagă vedea cum se finanțează sportul până ce s-a băgat DNA în problemă. Neavând dreptul să dea bani la privații care țineau echipele locale, primarii plăteau prin contracte pentru diverse prestări de servicii tocmai cu acei patroni de cluburi care asfaltau, amenajau parcuri, construiau etc. Sumele din contract se umflau, iar diferența mergea la sportul cu pricina. Legea te împingea la așa ceva, dacă voiai să nu îngropi ceva în care ai băgat suflet. Nici acum nu e mai bine. S-a modificat legea sportului tocmai pentru a se putea finanța prin consiliile locale, tocmai în ideea că sportul e pe moarte fără o implicare a administrațiilor locale. Nu e un moft, chiar se moare fără banul contribuabilului în fotbal, handbal, baschet sau rugby. În sporturile mai mici e și mai grav, dar pentru alea nu plânge multă lume. Tot degeaba. Îți dă voie legea sportului modificată, dar te blochează altă lege, cel puțin așa spun juriștii dintr-o parte de țară, din cealaltă, nu se vede la fel.

Așa se ajunge la cazuri gen Țoancă. Mai trist în tot labirintul ăsta legislativ este că obosești până improvizezi ceva legal, iar când, finalmente, ai reușit, te mulțumești cu supraviețuirea ca performanță. Eu nu mă bucur doar că cele trei cluburi vor supraviețui prin apariția acestui SCM și a lui Radu Țoancă în frunte. Mi-aș dori un președinte și un finanțator care vrea performanță cu aceste secții sportive. Iar faptul că pentru asta îți pui directorul după un examen despre întreținerea Parcului Copiilor îmi dă frisoane. Un președinte de club ar trebui adus după experiență, după un proiect pus în fața patronatului, după negocieri care să aibă ca rezultat motivarea angajatului și-a angajatorului, nu după teste grilă în care bifezi cel mai bun răspuns despre siguranța copiilor în utilizarea toboganelor și-a caiacelor dintr-un parc pentru puști.

De un an, lumea în administrație, sport și politică se tot scarpină în fund în problema sportului. Dacă tot sunt atâția iubitori de sport în administrație din toate partidele, nu se poate vota într-o săptămână o lege care să pună capăt acestei porcării? Ca pe vremea când USL schimba de azi pe mâine toate legile posibile pentru demiterea lui Băsescu prin referendum. Așa de repede a mers totul atunci. Surprinzător! Sau când parlamentarii penali se temeau de DNA și voiau schimonosirea legii după cum le sugerau avocații pregătiți pentru vremuri de reținere și arest. De ce nu s-a putut rezolva problema cât a fost guvern politic? Acum va fi mai greu cu Elisabeta Lipă ministru la Tineret și Sport, venită de la clubul Dinamo, adversară declarată a finanțării sportului de către primării. Dar „găselnițe” mai sunt în România, doar să le cauți.