Boboteaza, sfarsitul sarbatorilor dedicate Nasterii Mantuitorului

Boboteaza sau Botezul Domnului, celebrată pe 6 ianuarie, marchează sfârșitul ciclului de sărbători dedicate Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Boboteaza este una dintre 12 sărbători creștine importante, reamintindu-le credincioșilor cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică.

Sărbătorită încă de la început în 6 ianuarie, Boboteaza este cunoscută și sub numele de Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Întrupat. Boboteaza este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer Îl declară ca fiind Fiul său.

În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul și enoriașii fac o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii și pădurarii satului împușcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Dacă este frig, se pregătește o cruce de gheață, pentru a marca locul slujbei, și, la sfârșit, preotul aruncă în apă o cruce de lemn, iar feciorii satului se aruncă să o scoată, chiar dacă este ger.

Apa sfințită la Bobotează are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. În satele din nordul țării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau alimente și băutură. După ce serveau masa, ele cântau și jucau toată noaptea. Dimineață ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forța la râu amenințându-i cu aruncatul în apă. În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o bucățică de busuioc; busuioc se pune și sub pernă. Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.