Baietasii destepti ai Timisoarei

N-am să dezvolt prea mult subiectul cu benzinăria din zona Modern a omului de afaceri Teo Tuducan. Pe scurt, e vorba de o cerere a unei familii de pălmași timișoreni pentru recuperarea unei proprietăți de care oamenii au fost deposedați pe vremea comunismului. Cum pălmașul e pălmaș și nu-l bagă nimeni în seamă vreme de un deceniu, în România s-a inventat cumpărarea de drepturi litigioase, iar cumpărătorul rezolvă problema mult-mult mai repede, pentru că… nu e pălmaș. Corect? Corect. Dacă vreți, este vorba de o rețetă mai simplă și ceva mai legală decât povestea ANRP, acolo unde se aprobau sume colosale nu pentru proprietari, ci pentru intermediarii cu relații și obrazul ceva mai fin decât al mistrețului.

În esență, este vorba despre un caz clasic de „băiețași deștepți”, așa cum România postdecembristă i-a inventat pentru orice vreți dvs, dragi cititori și cititoare, numai pentru dreptate și principiul reconstituirii proprietății nu. Omul de afaceri Teo Tuducan a făcut treabă bună la Primăria Timișoara și consiliul local, acolo unde a rezolvat totul în opt luni, ba chiar i s-a servit și o hotărâre de consiliu în tot atâtea zile cât fătul din poveste a devenit un cocalar de Făt-Frumos. Dacă o luăm pe legalitate, probabil că ne vom putea strecura pe un culoar de unde totul va fi OK. Deși nu sunt 100% sigur de treaba asta, hai să lăsăm legalitatea pe seama d-nei avocat Carmen Obîrșanu și să vorbim doar de moralitate. Aici mie îmi miroase mai tare ca într-o ghenă de gunoi.

Un caz personal. Ca urmare a unor modificări survenite pe cale succesorală, cineva apropiat a depus la Primăria Timișoara o cerere de impunere a noilor date înscrise în Cartea Funciară. Era chiar grabă, fiind vorba chiar de o iminentă vânzare a respectivei proprietăți. La primărie, pe calea oficial-legală s-a dat termen de rezolvare de 45 zile lucrătoare. Nu 58, nici 12, nici 30 de zile, cu cât ne-am obișnuit ca termene de rezolvare dictate de lege. Am fost întrebat dacă nu cunosc pe cineva în primărie. Da, am răspuns, îl cunosc pe primarul Robu. Ferm convins că omul mi-ar da cu borseta-n cap – și-un răspuns de genul „Vai, domnu’ Sasu, dar dumneavoastră știți ce-mi cereți? Să intervin în lanțul administrativ? Vă rog să mă credeți că eu așa ceva nu fac” – am preferat să las problema să dospească la termen.

Nimeni nu moare din atâta. Poate doar Teo Tuducan, care, în problema stației de benzină din zona Modern, a rezolvat de-o hotărâre de consiliu în 29 martie 2013 în numai câteva zile. Vreo trei, parcă, conform autorilor investigației de presă. Nu mai vorbesc de atribuirea unui teren din patrimoniul public pentru ca toată afacere să aibă o formă cât mai elegantă și mai legală, cu locuri de parcare, spațiu verde etc. Și nici nu mai întreb ce răspuns ar primi un pălmaș care ar cere și el vreo câțiva metri pătrați de la municipiu pentru a-și face o casă mai mare, mai frumoasă și… mai scumpă la o revânzare. Mă retrag din subiect cu o mică-mare amărăciune și cu sentimentul că șmecheria nu e lege numai la București, Craiova sau Teleorman, ci încă e valabilă și la Timișoara.

Vin alegerile și vreau să vă prezint o înșiruire cu persoanele care au făcut posibilă această afacere măcar de-o imoralitate crasă, dacă nu mai mult. Executivul primăriei, Nicolae Robu (PNL), Traian Stoia (PSD), Dan Diaconu (PNL), viceprimari. Un generos lanț de funcționari și șefi de servicii obedienți sau „încurajați”. Consilierii locali care au votat HCL din 29 martie 2013: Florică Bârsășteanu (PSD, USL), Ciprian Bogdan (PNL, USL), Dorel Bogluț (PC, USL), Flavius Boncea (PNȚCD), Vasile Caprea (PP-DD, decedat), Radu Dimeca (PNL, USL), Nistor Geană (PP-DD), Bogdan Herzog (PNȚCD), Ciprian Jichici (PNL, USL), Simion Moșiu (PDL), Andrei Petrișor (PSD, USL), Mircea Purceld (PP-DD, decedat), Vasile Rușeț (PNL, USL), Maria Sărăcan (PDL), Alfred Simonis (PSD, USL), Lucian Taropa (PP-DD), Adelina Târziu (PDL), Vasile Vesa (PNL, USL), Elena Wolf (FDGR), Radu Țoancă (PSD, USL). Cinci consilieri locali nu au votat. Amin.