Robu, invins de propriul partid

Alin Popoviciu n-a câștigat alegerile interne pentru nominalizarea candidatului PNL la președinția CJ Timiș, așa cum au comentat unii evenimentele de joi seara. Zi în care au avut loc două voturi la PNL, privind candidații la CJT. Un vot a fost dat de primarii partidului, iar altul, de membrii Biroului Permanent Județean. Per total, cele două voturi contează în proporție de 40% în stabilirea ordinii pe lista CJT. Și spun că n-a câștigat acest scrutin, fiindcă n-a obținut nimic în plus față de ceea ce se știa că are deja. Și anume votul unor primari de comune. Pe care și i-a apropiat de-a lungul timpului, ba cu excursii la Muntele Athos, ba cu un selfie cu Elena Udrea și, uneori, chiar cu finanțări punctuale pentru unele proiecte. Fiindcă Alin Popoviciu are acel stil de-a face politică, unii ar zice PSD-ist, deseori eficace, dar nu știu cât de dezirabil. Un stil în care relațiile personale, pilele, șmenurile, coteriile sunt mai importante decât proiectele. De altfel, înaintea votului au fost destule zvonuri privind un șantaj al lui Popoviciu cu primarii care ar pleca la PMP dacă nu iese cum vor ei.

Altfel, alegerile de joi s-au derulat după un model pe care l-am văzut la mai toate partidele. Adică pe găști de interese, contând mai mult să carotezi adversarii, decât să votezi pe cine crezi că e mai bun. A fost, de fapt, o anihilare între tabere. Și astfel liberalii s-au trezit că pe primele două poziții, adunând cele două tururi de voturi, să fie niște iluștri anonimi, cu nume totuși celebre: Lucian Blaga și Mihăiță Bojin. Nume care nu spun însă nimic nici pentru cei mai activi membri PNL. Câteodată, dorind un proces democratic, votul îți joacă feste la care nici nu visai.

Și totuși, dacă n-au existat câștigători joi, a existat un perdant. Și nu mă refer neapărat la Marian Vasile, ci la „tutorele” său politic, Nicolae Robu. Nu știu dacă Robu s-a implicat pe față în susținerea pupilului său (am înțeles că nu), dar, în schimb, Vasile a avut grijă să se laude peste tot cu sprjinul copreședintelui PNL Timiș. Și fiindcă politica se bazează pe percepții, e clar că, în acest caz, percepția cvasi-unanimă a fost că Vasile îl are în spate pe Robu. Cert este că rezultele obținute de acesta (locul 11 la votul primarilor, 19 la membrii BPJ) i-au lăsat un gust amar lui Robu. Votul BPJ este cu atât mai dureros, cu cât Vasile este secretar general adjunct al filialei. Dacă Robu se ocupa mai mult de partid, nu mai era însă așa de surprins. Fiindcă multă lume din filială, și mai ales primarii, s-au săturat de stilul său de conducere, rigid, corporatist. Ca să nu mai spun că nu de puține ori ajunge la infatuare. Or, cu primarii vorbești pe limba lor, chiar mai bei o răchie cu ei, le mai gâdili orgoliul, nu le trasezi „targeturi”, așa cum face Vasile.

În fine, oricine trebuie să tragă învățăminte dintr-un eșec. Iar Robu trebuie să înțeleagă că o filială de partid nu se conduce cu o mână de oameni și fără a-i băga în seamă pe ceilalți. Fiindcă la alegeri s-ar putea să te lase partidul baltă, cu mâna ta de oameni cu tot. Apoi, ar fi o greșeală imensă să forțeze cumva pe mâna lui Vasile la alcătuirea fișei candidatului (40% din votul final) și opțiunea copreședinților (20%). Fiindcă dacă n-am înțeles exact ce vrea partidul, s-a înțeles cu certitudine ce nu vrea. Pariind pe un cal mort, riscă să piardă controlul pe organizație, lucru care va fi speculat puternic și de adversarii din PSD. Evident, nici să cedezi la unele șantaje și să mergi pe mâna lui Popoviciu n-ar fi deloc de dorit. Așa că ar trebui căutată o soluție de mijloc, nu de extremă. Iar joi extremele s-au numit Popoviciu și Vasile.