Cum facem cu Poli „după alegeri”, dom’le Robu?

Gata cu alegerile. Era o conditie pentru a afla ceva de la autorități despre ce vor să facă cu fotbalul. ACS Poli se desface ca la schrot. Piesele puțin ruginite și cu o oarecare valoare de piață sunt scoase la vânzare de creditorul Cristia Opria, impresarul cu bani mulți dați la echipă. Asta n-ar fi o problemă. Jimbolianul Octavian Popescu nu se pune la calcul. El a fost o investiție nedusă până la capăt de „managerii” ACS, astfel că astăzi clubul nu va încasa decât 10% din vânzarea la Steaua. Cu Bărbuț e mai bine. Luăm 180.000 euro pentru un tânăr plecat în carieră cu mare elan, dar care apoi și-a arătat limitele. Aripa de buzunar a ACS-ului mai mergea o tură în B, dar, vorba geambașului de jucători, dacă nu-l vinzi acum, e greu de văzut ce mai încasezi peste un an-doi. Peste tot unde se trage cortina se întâmplă așa. Se vând jucătorii de valoare, pentru a se astupa găurile financiare, și se lansează „poezia” cu juniorii și pepiniera proprie. Nu e rea ideea, dar toți încearcă așa în criză de bani, nu toți și reușesc să promoveze în astfel de condiții.

Spuneam că până la Bărbuț și Popescu putem înțelege ce se întâmplă la club. Hai și Belu, beneficiarul unei clauze de reziliere. Te mai gândești că îți pleacă străinii cu care ai eșuat anul precedent, te scapi și de salariul lui Zicu, de bătrânii Croitoru și Cânu, dar, ca să dau lumii impresia că am o strategie, încerc să țin un nucleu de jucători în jurul căruia să construiesc. Încerc să-l ofertez pe Melinte, pe un Goga, nu-i dau pe Bocșan sau Scutaru, nu cine știe ce valori, dar nu o iei de la zero, pui ceva tineret pe o fundație, nu așa aiurea, să se ducă dracu’ jucăria la primul meci cu Dunărea Călărași. Așa ar fi logic, numai că o declarație făcută de antrenorul Ionuț Popa după mecul cu Iașiul m-a pus pe gânduri. Vă amintiți ce-a zis „Mister”? Că evoluția bună a lui Mailat o poate face pe Poli să încaseze mai mulți bani pe el. Hopaaa! Dacă asta e strategia lui ACS Poli și-a antrenorului Popa, să vindem jucători de mare talent, după un meci în prima ligă, atunci mai bine să nu ne pierdem niciunul dintre noi timpul cu astfel de proiecte.

Aud tot felul de „manageri” amatori care spun că e firesc așa ceva. Ăsta ar fi circuitul fotbalistului în natură. Vine de la un centru de juniori, este lansat la o echipă modestă de provincie și apoi e vândut la Gigi Becali. Da, asta o poate face Voluntariul, Chiajna, Academia Hagi, dar nu Timișoara. În condiții normale de legalitate, când se va lămuri treaba cu finanțarea cluburilor municipale, Timișoara nu are nevoie de bani, ci de performanță. Timișoara nu trebuie să vândă un Mailat cu 100.000, ci să crească zece Mailat cu care să facă performanță, iar dacă ajungem acolo, poate că vinzi afară, pe bani mai mulți, nu la cioban. Nu pentru că altfel nu te-ai putea întreține, ci pentru că așa îți spune o logică de management sportiv, să vinzi când jucătorul e copt și nu te mai aștepți să-ți dea randament, nemotivat de locul de muncă. Să vinzi un Mailat acum o știe orice Rosenblum de la liceul sportiv. Nu trebuie să fii profesor Ionuț Popa pentru asta și nici „patron” Nicolae Robu.

O altă chestiune care sună ca dracu’ în sport e precizarea că „despre Poli vorbim după alegeri”. În mod normal te-ai întreba ce are sula cu prefectura. E, uite că are. Partea proastă e că nu ni se zice nouă, microbiștilor, ce trebuie să iasă în politică pentru a se face cutare chestie în sport. Nimeni nu își asumă nimic pe față, dar cert este că „vorbim după alegeri”. O știu asta și jucătorii, și conducătorii, toți stau cu ochii pe urne ca pe butelie. Nimic nu se întâmplă până „după alegeri” și te pui să-ți faci calcule. Robu a câștigat primăria și CLT. Problema e la CJT, partenerul CLT în proiectul ACS și proprietarul arenei „Dan Păltinișanu”. De unde înțeleg că, dacă Alin Popoviciu iese din ascunzătoare și ajunge cumva președinte CJT, atunci liberalii continuă lucrarea cu Poli susținută de autoritățile publice. Dacă ajunge mare vătaf Sorin Grindeanu (PSD), problema se poate schimba. Se poate, nu e sigur, dar scandalurile oricum se vor înteți pe tema fotbalistică, cu atât mai mult cu cât o altă Poli, ASU Politehnica, va juca în aceeași ligă secundă.

Mai supărător este că aceste lucruri trebuie ghicite, bănuite și nu le putem afla de la cei care decid la un club finanțat public (chiar dacă nu s-au mai dat demult bani pe motiv de Curtea de Conturi). Dacă tot îi place să comunice direct pe problemele savuroase ale urbei, Nicolae Robu ar fi trebuit să iasă periodic să povestească ce se întâmplă la ACS Poli, dar mai ales ce să ne așteptăm pe viitor. Nu, la noi e taman invers. Habar n-avem ce se va întâmpla cu sportul în diferite contexte politico-administrative. Ce facem „după alegeri”? Clubul de fotbal pe ce formula va funcționa? Asociație sau băgat în SCM-ul condus de Radu Țoancă? Ce detaliu legislativ face diferența? Ce așteptăm de la parlament în toamnă, că tot de asta aud, că în toamnă se reglementează situația finanțărilor în sport? Apoi, știind pe ce mergem, care e planul? Cu cine vrem să mergem mai departe, ce jucători ținem și ce încercăm să aducem? Să știe publicul că managerii clubului municipal vor ca la anul să joace cu juniorii, cu bătrânii, cu bănățeni, ardeleni sau cu africani, pentru cutare sau cutare obiectiv.

Microbistul, d-le Robu, nu e doar ăla pe care-l chemați la meciuri pe final de săptămână, gratis sau pe bani. Microbistul trăiește fenomenul, iar pentru asta vrea să știe tot. Și privat să fie, un club are obligația să se deschidă publicului, fiind evident că între actor și spectator există o relație de interdependență. Cu atât mai mult la un club public. La un club public ar trebui să vină cineva săptămânal să discute despre probleme și rezolvări, dacă vreți, să redeschidem acel „La Porumbei” ca un for de dezbatere publică premergător oricăror importante decizii luate de municipalitate. Din respect pentru cei care cotizează prin impozite la acest club. Credeți că se poate?