Nu DNA a pierdut alegerile, ci romanii le-au pierdut

„DNA și Codruța Kovesi au pierdut alegerile locale!”, au sărit în sus de bucurie și desfăcând șampaniile angajații și invitații permanenți ai unui post de televiziune cu patronul păstrat la răcoare pentru fapte de corupție. N-au fost singurii care au ajuns la această concluzie. Și asta la capătul unei campanii de discreditare a instituțiilor statului (DNA în special) și de ridicat osanale infractorilor din politică. (În treacăt fie spus, înjurată în România, Kovesi a fost decorată chiar după alegeri cu Legiunea de Onoare.) La prima vedere, rezultatele alegerilor le-au dat dreptate angajaților lui Dan Voiculescu, atâta timp cât mai toți candidații infractori (deloc puțini) au fost (re)aleși în fruntea primăriilor pentru care au candidat. Mai mult, scrutinul a dat câștig de cauză PSD-ului la o diferență confortabilă. Or, inclusiv votanții PSD știu că au de-a face cu cel mai corupt partid din România. Măcar la nivel de percepție. Iar atâta timp cât președintele lui este condamnat definitiv pentru fapte de corupție, iar mai mulți lideri naționali sunt trimiși în judecată sau au dosare penale, percepția e destul de reală.

Mai mult, un rezultat relativ bun l-a avut și ALDE, o formațiune care nu are nici doctrină, nici program, nici proiect, nici nimic. De fapt, singurul program e lupta împotriva DNA, ALDE făcând pe față acele demersuri grețoase împotriva Justiției, pe care PSD nu și le asumă plenar. În schimb, PNL a pierdut alegerile și din cauza asumării unor „criterii de integritate” și, pe cale de consecință, îndepărtarea unor candidați cu probleme penale, care au câștigat însă alegerile detașat din postura de „independenți” sau sprijiniți de partide fantomă.

E adevărat, aceste alegeri nu se reduc la disputa dintre partidul „corupților” și partidul „neprihăniților”. Fiindcă și în PNL s-au ascuns mulți candidați cu probleme penale, unul fiind chiar aspirantul la șefia CJ Timiș. Da, multă lume o să spună că PSD a fost votat nu neapărat fiindcă ar fi corupt, ci fiindcă a reușit să-și mobilizeze mai bine electoratul cu două clase ca trenu’ și pe cale de extincție din motive biologice. E adevărat și asta, dar unde sunt acei votanți tineri și cu studii? Au dispărut subit sau nu au identificat un partid cu candidați onorabili căruia să-i dea votul? În mod cert, varianta a doua e mai reală.

Revenind la fascinația și, implicit, votul pentru candidații penali, n-au mai fost de astă dată granițe între regiunile istorice și nici între partide. De la Baia Mare la Craiova, din București la Târgu Mureș, românii, dar și maghiarii n-au mai avut grețuri în a-și alege penalii. Falnicii ardeleni din Baia Mare, în proporție de 70%, au votat un individ aflat în închisoare, după ce-a fost prins în flgrant luând șpagă. Ca să nu mai spun că același individ reprezintă tot ce-i mai putred în politica românească, traseismul, trecând până acum pe la vreo cinci partide, și pe stânga, și pe dreapta.

Situația este cu atât mai stranie cu cât aceiași români care au dat buluc să-și voteze penalii stau toată ziua în birt înjurându-i pe politicieni pe motiv c-ar fi hoți și corupți. Exact aceiași care fac zilnic invocații pe numele lui Vlad Țepeș s-au dus extaziați să-i voteze pe cei mai penali candidați, pe motiv „c-au făcut câte ceva”. Parafrazându-l pe Tache Farfuridi, milioane de români au votat duminică pe principiul: „Urâm corupția, dar iubim corupții”. Sau poate chiar mai grav, apud același personaj: „Hoție să fie, dar să primim și noi!”. În final, trebuie spus că, prin votul dat infractorilor, nu neapărat DNA a pierdut alegerile, cum se bucură „anteniștii”. De fapt, românii au pierdut alegerile. Iar acest lucru nu se va vedea neapărat mâine. Se va vedea în schimb peste câțiva ani, marea problemă este însă să nu fie prea târziu.