S-au intalnit bizonu’ cu prostu’. Bilant sumar al politiei locale

Presa e plină – și bine face că e plină – de fotografii cu „bizoni” care parchează pe unde îi apucă, arătând din plin tupeul fermentat în lipsa de bun simț și evidenta inadaptare la normele de civilizație. Plus argumentul parșiv presărat cu jumătăți de adevăr de genul: „parchez aici pentru că primăria nu face suficiente locuri de parcare!”. E vorba de parcare gratuită sau cel mult Timpark, nu din aia cu barieră și cu plata pe loc, că din aia cu siguranță nu-i place. Ce-ar face un astfel de om dacă l-ar apuca căcarea, iar Nicolae Robu ar fi vinovat că nu a deschis toaletele publice? Ar merge după un copac, după un semafor, să-și dea drumul, că doar nu e el de vină, ci primarul? Nu i-ar trece prin cap să rezolve decent problema, să se țină până ăntr-un loc potrivit, că de aia ne-a dat natura sfinctere anale și cerebrale?

E bine că presa ne arată „bizonii”. Pe moment nu avem prea multe de câștigat. Un nesimțit nu va suferi deloc dacă este catalogat „bizon” în presa locală. Va râde și-și va băga sula în ei de ziariști, în poliție, în Chiș Culiță, în primar, viceprimari sau în spiritul civic. Ce putem spera în tot acest film urban este ca tipul ăsta de produs media, gazeta de perete cu nesimțiți, să pună presiune pe Poliția Locală, pe legislativul municipal și executivul timișorean, pentru ca pe viitor să fie gestionate mai bine aceste excese. Iar oprobriul public să nu rămână singura sancțiune pe care o primește un astfel de cetățean.

Pe de altă parte, nu pot înțelege apetitul ziarelor locale în a semnala astfel de evenimente petrecute doar în dauna bicicliștilor, nu și a pietonilor. Când un Mercedes este lăsat de un „bizon” jumătate pe pista de biciclete și jumătate pe trotuar, titlul senzațional face trimitere la nedreptatea cauzată biciclistului. Pietonul n-are nicio treabă. Există un număr de urgență la poliția locală dedicat bicicliștilor. Foarte bine. Să se facă și pentru rolleri. N-am încercat, dar parcă văd că dacă aș suna la acest număr să semnalez un Mercedes pe trotuar, fără să spun formula magică „pista de bicicletă” nu aș fi băgat în seamă. Căci pentru pietoni există numărul banal de poliție locală, nu unul de urgență. Când pietonului i s-a luat jumătate de trotuar pentru a raporta kilometri de piste de biciclete nimeni n-a zis nimic, dacă o mamă trebuie să treacă copilul în căruț pe carosabil din cauza unui BMW parcat pe trotuar, ne indignăm, înjurăm în barbă și mergem mai departe, dar dacă e cu piste de biciclete e gravă treaba. Și avem număr de urgență.

Măcar dacă ar fi așa, ca poliția locală să belească nemilos la șoferi antibicicliști, dar nici măcar cu asta nu ne poate bucura autoritatea locală. Zilele trecute ni s-a spus că onor comunitarul a amendat peste 30 de „bizoni” cu mașina pe pista de biciclete în două săptămâni. Doar doi nesimțiți pe zi în toată Timișoara. Ăștia doi i-aș prinde și eu, dacă aș fi singurul polițist salariat plătit de primărie. Te mâhnește să auzi că cetățenii mai prind câte un hoț de buzunare în tramvaie, dar, din cauza proastei legislații sau a lipsei de probe indubitabile, impricinații au fost lăsați să plece acasă. Te enervează să vezi că alți hoți, cu slujbele prin Parlament, sunt protejați de colegi și de lege în fața unor anchete cu prejudicii de milioane de euro. Dar să prinzi „bizonul” ce te poate opri? Ce te oprește să trimiți potera în oraș să prinzi 100 pe zi, nu doi? Și nu cu amenzi de 200 de lei, jumătate dacă sunt plătiți în 24 de ore, ci cu ridicat de mașini și costuri care să le taie cheful de parcări amboulea. Bine că pentru bicicliști sunt amenzi de 700 lei, să se învețe minte.