Bocul nostru

După ce electoratul majoritar ni l-a dat pe Dragnea la alegerile din 11 decembrie și eram convins că un rău nu vine niciodată singur, ca timișoreni ce ne mai rămânea? Dacă mă întreba cineva ce vrei să-ți aducă Moș Crăciun după ce te-a lovit cu PSD la guvernare, nu puteam să răspund altceva decât SORIN GRINDEANU – prim ministru. Stând sub pom cu sentimente infantile, la ce m-am gândit? Sincer? Un stadion de 30.000 de locuri, să joace o echipă locală, naționala României și vreun Robbie Williams în concert. Apoi, o sală polivalentă de măcar 10.000 de locuri să joace Halep în Fed Cup, un bazin de înot olimpic și alte bunătăți. Bun, să fiu în ton cu gospodarii locului, m-aș gândi și la un spital regional, la centura care oricum era în finanțare și chiar la un intermodal la Remetea, deși acesta din urmă nu este, în ciuda utilității, un obiectiv investițional foarte spectaculos. Astea le-am pus sub pom și nu rămânea decât să vină Moș Grindeanu.

Moș Grindeanu a venit. Noi cu ce-l primim? Dacă-l primim cu sacul ca la pomul lăudat, s-ar putea să avem decepții. În primul rând, Sorin Grindeanu va fi un prim ministru cam cum este tabloul de comandă al macaralei pentru macaragiul Dragnea. Nu mă aștept să facă minuni la nivel național, nu pentru că nu ar avea capacitate să facă, că nu e prost, ci pentru că joystick-ul nu este la el. Prin urmare, nu cer de la Sorin Grindeanu mai mult decât stadionul, bazinul, sala de sport, spitalul și centura. Plus intermodalul. Adică să facă ce a făcut Boc pentru Cluj, nu ce a făcut Boc pentru România, deși aici e o pâine de discutat. Merită puțin să zăbovim. Dacă Sorin Grindeanu va fi bătaia de joc a lui Dragnea și va fi ținut premier câteva luni, până să fie modificată legea care-l împiedică pe teleormănean să ajungă premier, liderul județean PSD și alegătorii social-democrați din Timiș vor lua o mare țeapă. Dacă Sorin Grindeanu va rămâne premier la modul serios, atunci putem discuta.

Sorin Grindeanu poate sau nu să-și bată joc de Timișoara. Poate fi un nou Ilie Sârbu pentru capitala Banatului și să aștepte ca un primar potrivnic să-și rupă gâtul. Lesne i-ar fi să ajute proiectele CJ Timiș, unde va lăsa moștenire un președinte din grupul PSD (sper că nu Dan Poenaru), iar pentru obiectivele Timișoarei să-și bage picioarele. Poate însă să fie mult mai inteligent și să-și calculeze altfel pașii pentru alegerile la Primăria Timișoara 2020. Altfel decât în ecuația vrăjmășiei politice. Și-așa, pasul înapoi făcut de Nicolae Robu în PNL ar putea ajuta Timișoara, iar semineutralitatea politică a actualului primar ar putea deschide mințile pentru frumoase realizări în Timișoara.

Dar la fel de bine Timișoara ar putea rata acest moment unic. De ce nu? Avem un primar cu prea multă personalitate, iar premierul nu va fi altul decât președintele de până mai ieri al CJ. Același demnitar timișorean, ca și Nicolae Robu, care împreună au ratat recent un proiect pentru reabilitarea garnizoanei și înfințarea în această locație a unui muzeu al revoluției. Cum în acest caz interesul local n-a dus la niciun compromis, tot așa putem rata „momentul Grindeanu” în cea mai favorabilă conjunctură pentru Timișoara. PSD își joacă primăria de peste patru ani. Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă și-n traistă.