Cum ramane cu hotii de buzunare? Ne aparam singuri de ei sau ne ajuta si statul?

Imagini incredibile surprinse cu puţine zile în urmă chiar în centrul Timişoarei, în staţia RATT de lângă Catedrală. Doi hoţi de buzunare sunt puşi la pământ şi loviţi cu picioarele de mai mulţi tineri, sub privirile perplexe ale trecătorilor. OK, nimeni nu plânge de mila acestor hoţi, iar astfel de corecţii sunt binevenite uneori. Dar asta numai atunci când instituţiile statului nu funcţionează. Fiindcă nu e normal ca, într-un oraş civilizat, oamenii să-şi facă singuri dreptate, deoarece astfel se ajunge la anarhie, la vest sălbatic. De altfel au existat şi întâmplări cu sens invers, în urmă cu aproape două luni un bărbat fiind bătut de o gaşcă de şuţi de buzunare în zona Traian. Şi aici trebuie să recunoaştem că problema hoţilor de buzunare e foarte gravă în Timişoara. De fapt, ea ţine de un drept elementar al cetăţeanului, iar pe de altă parte o obligaţie a instituţiilor statului. Şi anume siguranţa cetăţeanului în mijloacele de transport public.

În lipsa unei reacţii a poliţiştilor locali sau a statului, la un moment dat s-a pus problema înfiinţării unor aşa-zise brigăzi cetăţeneşti care să se lupte cu hoţii de buzunare. Să fim serioşi, asta aduce a America Latină sau Africa, a brigăzi ale morţii. Culmea, îndeobşte hoţii sunt cunoscuţi. Au fost nenumărate solicitări ca pozele lor să fie afişate în tramvaie, troleibuze, autobuze. Dar cică nu permite legea. Care lege? Cea care apără drepturile infractorilor? Fiindcă în România există o discriminare pozitivă din acest punct de vedere, iar infractorii se bucură de tot felul de drepturi. E drept, şi cu ajutorul concetăţenilor. În paranteză, s-a văzut la ultimele tururi de alegeri că, dacă nu-i bagi în puşcărie, infractorii ajung în parlament sau prin primării.

Revenind la problema hoţilor din Timişoara, trebuie spus din capul locului că nici poliţiştii nu se omoară cu firea. De lene sau din cauza legilor e greu de spus. Sau fiindcă au mai multă treabă cu păzitul ghivecelor de flori. Dacă e vorba de legislaţie, este a nu ştiu câta oară când aud că legea nu permite asta sau asta. Dar legile sunt făcute de oameni şi tot oamenii, în speţă parlamentarii, le pot corecta. Inclusiv primarul Nicolae Robu a ridicat de multe ori neputincios din umeri pe această chestiune, afirmând că aşa e legea, iar el nu poate face nimic. Păi, din câte ştiu, există de exemplu o asociaţie a primarilor de municipii. Nu cred că doar în Timişoara există problema hoţilor. De ce nu încearcă Robu prin această asociaţie, dacă parlamentarii lui nu pot, să facă lobby pentru corectarea legii? Sunt în România tot felul de legi năstruşnice şi bizare. Nu se poate face o lege prin care cetăţenii să fie apăraţi în faţa hoţilor de buzunare? Sau sindicatul şuţilor are o mai mare putere decât asociaţia primarilor? Fiindcă altfel tot mai des o să auzim cum oamenii îşi fac singuri dreptate pe străzi. Ceea ce, cum am arătat, nu e de dorit într-un oraş cu pretenţii de capitală culturală europeană.