Demiterea lui Marossy, un gest de normalitate

Premierul Dacian Cioloş l-a demis pe subprefectul de Timiş Zoltan Marossy la câteva ore după ce acesta din urmă s-a trezit vorbind în public despre deficienţele Constituţiei. Etnic maghiar, Marossy probabil n-a auzit neaoşa vorbă româneacă „gura bate curul”. (Nu că mulţi etnici români ar aplica-o.) Contestată de mulţi, decizia premierului intră într-o ordine firească a lucrurilor într-o ţară în care normalitatea a cam dispărut. În momentul în care şi-a dat cu părerea despre Constituţie, Zoltan Marossy nu era demnitar ales, nu era nici măcar politician, fiindcă nu-i permite legea. Era un reprezentant al guvernului în teritoriu, pus în funcţie pentru a veghea la respectarea legii şi a Constituţiei. Or, în atare condiţii te abţii, măcar în public, să-ţi dai cu presupusul că nu sunt bune Constituţia sau legislaţia.

Ca înalt funcţionar al statului ai multe privilegii, dar şi multe obligaţii. În cazul de faţă nu se poate vorbi de libertatea de expresie, mai ales când vorbeşti de Constituţie. Foarte probabil, Marossy are dreptate când vorbeşte despre autonomie şi descentralizare fiscală şi este în asentimentul multor bănăţeni care, de exemplu, nu mai vor ca din banii lor să se facă stadioane la Craiova. Mai ales că Timişoara nu are aşa ceva. Poate dacă discursul său rămânea în zona descentralizării nu era foarte grav. Atenţie, acest aspect este reglementat prin lege, nu prin Constituţie. Numai că Marossy a sărit pârleazul şi a vorbit de caracterul naţional al statutului român, despre care se face vorbire în Constituţie. Ca parlamentar, ca politician, el avea tot dreptul să pună sub semnul întrebării unele articole din Constituţie. Ca reprezentant al guvernului, deja nu mai avea acest drept. Şi trebuie spus aici că Marossy nu se numără printre radicalii maghiari, nu e nici Tokes şi nici Toro Tibor.
Aşa cum e ea, Constituţia trebuie respectată de toată lumea şi în primul rând de cei numiţi (nu aleşi) să vegheze la respectarea ei. Da, nici subsemnatului nu-i place că, de exemplu, Constituţia stabileşte imunitatea parlamentarilor în faţa legii. Aspect care nu-l deranjează pe Marossy şi nici pe foştii săi colegi din UDMR. („Foşti” la modul formal.) Ca să nu mai spun că liderii UDMR, ca şi unii guvernanţi de la Budapesta, vorbesc de unele acţiuni ale DNA ca fiind metode de prigonire a maghiarilor. O minciună sfruntată, atâta timp cât DNA urmăreşte infractori. Or, infractorii n-au etnie, pot fi români, maghiari, ţigani sau chiar nemţi. Acum, scăpat de „povara” funcţiei de subprefect, Marossy are tot dreptul din lume să demareze o dezbatere publică privind schimbarea Constituţiei, poate strânge semnături în acest sens, poate să-şi dea cu părerea. Poate vorbi liber şi despre caracterul unitar şi naţional al statului român. Poate vorbi şi de autonomie pe criterii etnice. Chiar Constituţia pe care o contestă îi permite acest lucru. Un lucru minimal şi de bun simţ: în calitate de înalt funcţionar, acest gen de discuţii le ţii pentru acasă sau în crâşmă cu prietenii.
Două cuvinte şi despre Dacian Cioloş. Credeţi că un guvern politic, fie el condus de un liberal, PSD-ist, liber-schimbist ar fi reacţionat aşa, atâta timp cât avea sprijinul UDMR? De câte ori n-au sărit liderii UDMR calul fără să fie atenţionaţi de colegii de guvernare? Mai mult, cu câteva ore, nu zile, înainte de alegeri, gestul lui Cioloş dovedeşte o oarecare inabilitate politică, în condiţiile în care, fără sprijinul UDMR, n-are nici cea mai mică şansă să rămână premier. A preferat însă normalitatea în faţa calculelor politicianiste.