Revolutia, terminata dupa 27 de ani?

O viață în care trăiești două revoluții este o viață prea bogată, prea plină. Sau poți spune că te-ai nimerit în țara greșită. O vreme, mulți am considerat asta. România era o țară greșită. Milioane de români au plecat afară nu numai din considerente economice. Foarte mulți au plecat la limita azilului politic, deși oficial niciun stat european nu îți mai acorda așa ceva în România anilor 1990. Da, România era în acele vremuri o țară greșită din multe motive. Dintre țările fost comuniste ale estului Europei, noi am spus stop revoluției după o mică victorie, una de suprafață. Așa a ajuns Ion Iliescu (cel care la fel de ușor putea să-l înlocuiască pe Ceaușescu fără să schimbe și regimul) să câștige alegeri cu scoruri incredibile, să conducă o țară cu aceleași metode securiste și cu un activ uman cu aceleași apucături. Puțini au observat că revoluția nu este gata. Revoluționarii și-au pus ambițiile în cui la schimb cu o rentă și alte facilități, iar sistemul a continuat să facă ce știa mai bine, să conducă în propriul folos.

Unii aseamănă protestele din aceste zile cu o nouă revoluție. Ba chiar Timișoara a lansat, din nou de sub balconul Operei, un proiect de proclamație, ca altele în zilele lui 89 și 90. Revoluțiile schimbă sisteme, iar noi acum nu am schimbat nimic. Aș îndrăzni chiar să spun că în ultimii 27 de ani România a împrumutat sisteme, s-a jucat de-a democrația, dar clasa politică nu și-a făcut niciodată revoluția ei. Da, putem vorbi de emancipare, nu mai avem un Ion Solcanu și-un Antonie Iorgovan la vârful politicii, dar avem alți doctori în ipocrizie în relația cu democrația. Și i-aș aminti aici pe Dragnea și Ponta în capul unei lungi, lungi liste. De aici vine și consternarea cancelariilor europene, pentru că încă trăim după valori diferite în fruntea clasei politice, totul cu o naturalețe dezarmantă.

Revoluția din 1989 nu s-a terminat, iar ce se întâmplă astăzi este o importantă victorie de etapă. Nici întoarcerea din drum a Ordonanței 13 nu este finalul revoluției anticomuniste începute acum mulți ani. Este doar confirmarea vie că poporul poate lega o reacție curată la fărădelegile sistemului politic. Acesta este marele câștig după ce apatia electorală dădea puține șanse de ridicare a conștiințelor. Însă revoluția nu este gata nici acum. Apăsați de corectitudine politică, mulți dintre cei care protestăm astăzi suntem tentați să ne oprim la barierele acceptate deodată cu democrația. Suntem mulți de acord că am îndepărtat un pericol și putem merge acasă. Dar oare putem face asta?

Din corectitudine politică sunt tentat să nu mai cer demisia „Guvernului Grindeanu”. Vorbim de dreptul de a guverna al PSD, drept obținut în alegerile din 11 decembrie. Mergând acasă însă, vom amâna finalul revoluției pentru cine știe încă câți ani. PSD are dreptul să guverneze, dar ce a făcut el în relația cu cetățenii? Nu poți gândi corect în relația cu guvernantul tău, dacă el nu gândește corect cu tine. Din acest motiv nu putem spune că am încheiat revoluția din decembrie 1989. Atunci vom putea spune că suntem o țară bine așezată democratic când puterea de la București, oricum ar fi ea colorată politic, va presta corect față de angajatorul ei, cetățeanul contribuabil sau asistat, iar când va greși, va plăti aceste derapaj. Respingând dezincriminarea abuzului și a neglijenței în serviciu în cazul funcționarului public, oare putem fi toleranți cu abuzul sau neglijența guvernelor față de cetățean?

PSD are dreptul să guverneze, este adevărat. Dar la fel de adevărat este că „un partid care militează împotriva principiilor statului de drept…”, „când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice…” respectivul partid poate fi dizolvat (cf. Legii partidelor politice nr. 14/2003). Atunci ne vom termina revoluția când responsabilii partidelor chiar se vor teme că abuzurile lor vor fi pedepsite de lege. Pentru că nu se poate ca regulile într-un sistem pretins democratic să fie respectate doar sub presiunea străzii, ca de acum înainte să ne trăim viața atenți ca nu cumva puterea politică să-ți înfigă cuțitul pe la spate, argumentând că majoritatea electoratului i-a dat dreptul să guverneze în acest fel. PSD are dreptul să guverneze, dar nu așa. Și nu acest PSD.

P.S. Am remarcat dramatismul din spusele doamnei Grindeanu, care a afirmat pe acebook că „Nimeni nu poate să creadă că Sorin Grindeanu nu-și dorește o țară necoruptă pentru copiii lui”. Doamna Mihaela, nici eu nu mi-l imaginam pe dl Sorin Grindeanu să-și dorească asta. Tocmai de aia sunt nedumerit că face așa ceva pentru copiii lui Liviu Dragnea.