La clubul sarac, nici cheta, nici milogeala nu merg la infinit

ACS Poli, club cu pretenții profesioniste, a ajuns din nou pe buzele comentatorilor și microbiștilor din țară, doborând un nou record negativ. Și asta după ce, pentru a putea juca returul din Cupa Ligii cu Târgu Mureș, s-a făcut o chetă printre jucători, antrenori și prieteni ai echipei. Totul, pentru a se plăti chiria pe stadion.

De domeniul absurdului, banii au fost achitați Consiliului Județean Timiș, instituție care, cel puțin în acte, este proprietar al clubului, alături de primărie și Politehnică. Nu ajunge faptul că CJ n-a dat un bani la Poli de peste doi ani, dar acum și ia bani de la club. Mulți vor spune că așa este legea: dacă vrei să joci pe stadion, trebuie să plătești. Așa o fi, deși în toată țara, stadioanele din proprietatea primăriilor sau consiliilor județene sunt puse gratuit la dispoziția echipelor de fotbal. Și e normal acest lucru, stadioanele fiind construite pentru a se juca fotbal pe ele. La Timișoara însă nu se poate. Și mă întreb dacă n-ar exista ACS Poli sau n-ar mai putea plăti chiria, ce ar face domnii de la CJT cu stadionul? Târguri, expoziții, nunți țigănești? Sau l-ar demola să facă un mall? Că fotbal nu se mai poate.

Dincolo însă de acest aspect, și la club trebuie să se întâmple ceva. Primarul Nicolae Robu se implică doar la bine și jubilează la victorii. Nu spune nimic despre faptul că jucătorii nu sunt plătiți de trei luni. Că la centrul de copii care a scos atâtea talente e jale și mai mare, antrenorii neprimindu-și salariile tot de trei luni. Și asta în condițiile în care centrul primește de la FRF 80.000 de euro pe an, bani care merg însă la echipa mare. Că deplasarea la Ovidiu s-a făcut cu autocarul, iar banii au fost obținuți tot în urma unei chete. Au dat apropiații echipe cum au putut și cât au putut. Și cu toate acestea, cu excepția eșecului din ultima etapă, echipa chiar merge bine, în raport cu condițiile din club. Problema e că nu mai e niciun ban pentru organizarea meciurilor de pe teren propriu, respectiv cheltuielile care se impun: arbitri, observatori etc. De deplasări nici nu poate fi vorba în acest moment. Marți, în vistieria clubului existau 600 de lei, cu care s-a încercat plata chiriei la CJ. Bani de la ligă pentru drepturile de televiziune nu mai vin. Mai trebuie primiți ceva bani pentru Cupa Ligii, dar până vin aceștia, clubul este în imposibilitatea de-a funcționa.

Pe Facebook, Robu îl felicită, de exemplu, pe Radu Birlică. Obiectul de activitate al acestui distins domn este marketingul și atragerea de sponsorizări. Ghinion, omul n-a adus, de un an, niciun contract în afară de cel cu Cotnariul, și acela lăsându-se cu scandal după dispariția unor baxuri cu vin. Culmea, sunt oameni de afaceri în Timișoara care ar da bani la Poli, dar nu fac acest lucru pe motiv de… Birlică. Despre Neaga ce să mai spui? Aducerea lui la club a fost și este o mare jignire pentru foștii poliști. Și ca o paranteză, cei doi au ajuns să umble prin birturi, să ceară sponsorizări de la patronii acestora. Evident, flit!

În aceste condiții, ce au făcut Ionuț Popa și jucătorii pe teren sunt adevărate minuni. Dar minunile au și ele un termen de garanție, nu merg la infinit. Cheta și milogeala țin cât țin, dar se termină la un moment dat. Pe baza rezultatelor bune, acum nimeni nu intervine. Pe principiul românesc că „merge și așa”. Problema e să nu fie prea târziu când se va interveni.