Daca esti cuminte si pui burta pe carte, bugetar ajungi cand cresti mare!

„Vezi, așa o să ajungi dacă nu mergi la școală”, își avertiza un părinte copilul. Era anul 2017, la scurt timp după venirea PSD la putere și implementarea programului de guvernare cu care a câștigat alegerile din 11 decembrie 2016. Amenințarea nu viza vreo meserie de speriat cum ar fi femeie de serviciu la vreo școală rurală sau paznic la vreun orfelinat, ci pur și simplu un loc de muncă decent în mediu privat, altul decât cel al multinaționalelor. Dacă nu pui burta pe carte vei ajunge ca nenorocitul ăla să câștigi puțin peste salariul minim pe economie, la care, dacă ești cuminte, îți mai dă patronul ceva la negru sau bonuri de masă. Dacă înveți cum te-au sfătuit părinții, păi atunci ai șansa să câștigi mulți bani lucrând 12 ore la vreun mare brand internațional, iar dacă ești bine orientat și ai noroc, păi atunci ți-a pus Dumnezeu mâna în cap și te angajezi la stat, bugetar.

Cam astea sunt opțiunile în ziua de azi. Puțin peste patru milioane de români fac asta, adică merg la muncă. Alții, foarte mulți, stau pe ajutoare sociale mici, dar dacă nu ești pretențios și ai demnitatea ta nu te duci să te comande fitecine, stai acasă, bani de țigări scumpe tot faci rost dacă mai muncești puțin cu ziua, de bere mai pică, iar mâncarea e ceva toxic care decimează țări întregi dezvoltate și îmbuibate. Din cei peste patru milioane de români din câmpul muncii, peste un milion sunt bugetari. Au dus-o greu două decenii. Nu cu munca, nu, dar salariile e adevărat că au fost mici. Așteptarea însă și votul bine țintit în decembrie au dat roade. De la salariul de 30.000 de lei al președintelui Iohannis și până la minimum pe economie de 2.500 lei din 2022, cât zice dama Olguța că va fi, e loc pentru toată lumea.

Cu studii superioare, nici prea pretențios, nici prea prăpăstios, tot semnezi pentru vreo 3.500-4.500 de lei, plus bonuri, vacanță la stațiuni în România, boierie de bugetar. Iar dacă stai să rumegi bine, socoți că acest salariu deja slab pentru munca la stat (față de sinecurile alea date de partid pentru vreo 7.000 de lei lunar) este o recompensă mai generoasă pe ora de muncă decât reușești să iei la multinaționale. Cineva spunea că la stat se muncește în medie 1,2 ore în timpul programului zilnic, restul povești și cafele, Solitaire, iar la ăștia comandați de Soros se exploatează omul peste 10 ore/zi. Faceți un calcul și veți vedea că bugetarul român este cel mai bine plătit român, calculând pe ora de muncă sau cum vreți.

Când mai comentam majorările de salariu promise de PSD nu o făceam cu invidia ăluia că această binefacere nu o aduce alt partid, eventual cel votat în alegeri, ci din spaima că o măsură posibil populistă ar putea îngropa toată societatea, întorcându-ne la vremurile de criză, cu devalorizare de monedă, inflație și tot tacâmul. Alții spun că o majorare a salariilor era necesară nu doar pentru că nivelul era deja umilitor de mic, ci pentru a nu ne pleca din țară creierele. Foarte bine, să se ridice salariul, dar să se facă altfel decât administrativ. Mă tem că într-o economie normală nu așa se face, prin măsuri de sub birou luate la guvern, ci prin semnale din piață, că ridicarea salariului minim și a celorlalte calculate în această bază nu vor duce la un colaps economic, falimente în lanț în mediul privat și blocaje la stat și în sistemul de pensii.

Nu sunt multe variante cu care viața ar putea să ne încerce. Dacă PSD ridică salariile cum a promis, chiar mai puțin, luînd în calcul și minciunile inevitabile, dacă face asta fără să reducă investițiile și alte programe de dezvoltare, atunci partidul ăsta va reuși un lucru mare. Iar dacă va reuși lucrul ăsta fără alte prostii pro-corupție, păi atunci merită revotat, că doar nu o să mergi pe mâna lui Bușoi la PNL. O poveste apocaliptică în economie însă ar reseta țara asta și s-ar alege pragul de PSD, dar, din păcate, și de noi toți. La fel de teamă îmi este și de un al treilea scenariu. Ca PSD să mintă frumos. Majorările să nu se producă sau să se producă fals, cu datul dintr-o parte și luatul din cealată, astfel ca la buzunar să nu simți mai nimic. Avem popor și alegători gârlă pentru a înghiți așa ceva. Ni se va zice că s-a vrut, dar că Uniunea Europeană sau FMI nu ne-au lăsat cu deficitele lor plafonate, că DNA a distrus economia băgând la închisoare oameni de toată isprava, toate sub supravegherea otrăvită a lui Klauss Iohannis și George Soros. Putem înghiți așa ceva? Normal că putem.