„Stelistii” de la Ziua Timisoarei

Ziaristul de terasă și-a vărsat amarul în rubrica de mai jos pentru felul în care Primăria Timișoara înțelege să-și organizeze zilele, evenimentele culturale, muzicale și alte produse de larg consum pentru locuitorii acestui oraș. Nu am zis „pentru bănățeni”, cuvânt de care se abuzează pentru a da culoare unui brand, concept ori, pur și simplu, unei știri de presă. Am zis „locuitorii acestui oraș” pentru a fi mai exact. Dacă la începutul secolului trecut în Timișoara trăiau maximum 20% români, majoritatea fiind unguri, nemți, evrei, sârbi, toți spunându-și bănățeni, la urma urmelor, astăzi locul este populat covârșitor de români, iar dintre acești români, timișorenii născuți din străbunicii ce trăiau aici la 1900 sunt evident minoritari. Nu spun asta pentru a considera tot ce e pozitiv petrecut aici de sorginte bănățeană, iar tot ce e necivilizat, de la „vinituri”. Fără îndoială că natalitatea bănățeanului nu era un argument de dezvoltare pentru acest oraș, iar lipsa „viniturilor” ar fi ținut orașul pe loc mulți-mulți ani. Nu aici vreau să ajung.

Ca orice oraș dezvoltat pe o migrație economică, este limpede că și Timișoarei i se poate spune capitala Banatului mai mult din considerente geografice. Obiceiurile luate de la șvabi mai rezistă în zonele izolat rurale, arhitectura caselor, la fel, iar strict pe urban te mai poți aștepta să respiri acel aer la fel de greu cum un munchenez o poate face azi în capitala Bavariei. Așa am ajuns la „antonii” și „inne”, la „delii” și „smiley”, ca să numesc doar câteva dintre vedetele zilei. Uite, la Oktoberfestul original, organizatorii atrag clientela cu un produs tradițional: bretzel, wurst, multă bere și legănatul ala tembel pe muzică bavareză, la care se bagă la o adică și turcul, și polonezul, și sârbul. S-ar băga și magrebianul, dacă religia nu i-ar interzice alcoolul, nu și violul. Vine Ziua Timișoarei cu formații cerute pe piață în orice oraș al țării. Nu facem nicio legătură cu evenimentul și invităm tot „stelistul” la un „meci” pentru o rețetă financiară, nu pentru a-i familiariza cu obiceiurile locului.

Vrem dezvoltare. Vrem să ne ajute toți ce-i care pot ajuta la dezvoltarea Timișoarei, poți face asta cu mare succes, dar hai să le arătăm tuturor timișorenilor de azi și de mâine cum s-a trăit aici, cum s-a gândit aici, nu să îndepărtezi timișoreanul nostalgic prin tot felul de produse mai mult sau mai puțin culturale, mai mult sau mai puțin artistice, dar care oricum nu te definesc. Phoenix, Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici, Pro Musica, Cargo, Bega Blues Band, Genius sau orice formație de muzică nouă a mai dat Timișoara după revoluție sunt câteva nume care ajung tot mai greu pe scenele locale, mai ales atunci când evenimentul te trimite la tradiție și repere culturale. La noi, audiențele și ratingul sunt totul. Dacă o solistă îndrăgită, din gama celor ce sparg topurile, ar umple Piața Operei, păi asta aduce Primăria Timișoara.

Nici nu mai contează pe câți bani. Nu asta era ideea, ci ce facem, ducem Timișoara spre o zona unui mix cultural, puternic comercial, sau încercăm să-i ducem pe noii timișoreni spre vechile repere ale locului? Vom mai vorbi peste ani de Timișoara ca și capitală a Banatului sau doar ca o capitală a componentelor auto, a ciberneticii, a IT-ului, a micilor cu muștar și sărmăluțelor cu mămăliguță? Poftă bună.