Cand are si Robu dreptatea lui sau despre clientelismul PSD

Începută în luna ianuarie, brambureala celei mai grotești guvernări din istoria recentă a României continuă și acum, cu mare avânt. Ultima măsură menită să bulverseze economia și finanțele oricum secătuite de imbecilitatea guvernaților este așa zisa Revoluție fiscală a Executivului PSD – ALDE. (N-am spus Tudose, fiindcă se pare că nu el conduce guvernul, atâta timp cât a fost obligat să introducă noile norme.) N-o să insist, fiindcă se discută mult, asupra transferului contribuțiilor de la angajator la angajat. Orice minte normală nu are cum să înțeleagă obsesia guvernanților pentru acest transfer, atâta timp cât patronatele, sindicatele, Consiliul Fiscal, Consiliul Investitorilor Străini, Președinția, BNR, economiști, finanțiști etc. spun că e o mare porcărie. Ba exact același lucru spune și un PSD-ist, fost ministru de Finanțe și actual șef al Comisiei de buget din Senat. Fără nicio explicație, fără studiu de impact, fără cea mai mică simulare, doar PSD-iștii spun că e bine. Mă rog, există explicații oligofrene, de genul că așa vor crește salariile. Fără însă nicio demonstrație. Qui prodest, vorba latinului, atunci această bulibășeală? Greu de spus, numai dacă nu asistăm – vorba unui primar în viață – la o „modernizare cu forța” a României.

Mă opresc însă la un alt aspect al „revoluției”, și anume la scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%. La prima vedere, o măsură excelentă, liberală, care ar veni în sprijinul atât al angajatorilor, cât și al angajaților. Iar dacă guvernul poate să o suporte, urmând să aibă o colectare mai bună a impozitelor, chiar trebuie aplaudată. Numai că măsura nu afectează atât bugetul național, cât cel al autorităților locale. Acestea vor fi împovărate de noua măsură.

La această oră, din cotele defalcate pe impozitul pe venit, aproape 42 procente (41,75% mai eaxct) merg la bugetele locale, 11,25% – la consiliile județene, iar 18,5% într-un cont pentru echilibrarea bugetelor locale, cu amendamentul că 27% din acești bani se duc tot la consiliile județene. Așadar, doar 28,5% din acești bani merg la bugetul național. Or, scăderea impozitului pe venit de la 16 la 10% va conduce în mod evident la diminuarea drastică a veniturilor primăriilor. Bani care erau destinați în general investițiilor, fiindcă de cheltuielile curente nu te poți lega. Mă rog, unde sunt bani pentru investiții, fiindcă și acum sunt o groază de primării care n-au bani să-și achite salariile majorate la modul absolut nesimțit.

Unii primari au făcut simulări. La Cluj va fi, de exemplu, un minus de 30 de milioane de euro la buget, iar la Arad, de 8 milioane de euro. „Meritocrații” din Primăria Timișoara n-au reușit însă să facă – cel puțin nu public – acest calcul, nu unul foarte complicat, el putând fi făcut și cu un abac. Având însă un buget asemănător cu al Clujului, putem aproxima că și Timișoara va pierde în jur de 30 de milioane de euro. La mica revoltă a primarilor, guvernanții au promis că vor elabora câteva „măsuri compensatorii” pentru a acoperi aceste deficite, iar edilii PSD s-au arătat mulțumiți.

Numai că atâta timp cât aceste măsuri compensatorii nu au criterii obiective de calcul, un algoritm logic, se poate considera că împărțirea banilor se va face exclusiv pe criterii clientelare. Lucru observat de altfel, de primarul Nicolae Robu la o televiziune PSD-istă de care pare îndrăgostit. Și aici are dreptate, fiindcă în momentul în care primărița Bucureștiului, primarul Craiovei sau cel din Vaslui vor cere bani de la guvern vor primi. Când edilii din Cluj, Timișoara, Brașov, Sibiu sau Oradea vor dori același lucru vor primi deja celebrul răspuns „Ce bani vă mai trebuie, că voi sunteți oricum bogați!”. Nu contează că primarul Sectorului 3 a cheltuit milioane de euro pe panseluțe, cel din Chiajna a dat jumătate din buget la fotbal, iar cel din Vaslui pe paranghelii. Ei vor primi bani. În schimb, cei care vor să-și dezvolte orașele o vor lua în brațe.

În loc să ne raliem statelor civilizate, în care există o reală descentralizare fiscală, România se întoarce la balcanismul clientelar, prin care banii nu se împart prin criterii obiective, ci pe bază de carnet de partid, pile, cumetrii sau parandărături etc. Dacă dorea guvernul ca „măsurile compensatorii” să fie obiective, se putea foarte bine să fie majorată cota defalcată din impozitul pe venit care revin primăriilor de la 42 procente la – să zicem – 60%. Așa însă, din nou, primarii vor ajunge la dispoziția unor miniștri, cu toată dependența politică și fanariotismul care derivă de aici.