Liviu Dragnea, acest „Vlad ce ne da Tepe”, si cotropitorul american

Liviu Avram, redactorul șef al Adevărul, cerea, cu ocazia ultimelor manifestații de stradă, ca PSD, dacă e bărbat, să accepte alegeri parlamentare anticipate, iar oferta electorală cu care să vină în fața electoratului să cuprindă exact preocupările intense din acest an, mutilarea legilor justiției, modificarea codului fiscal, renunțarea totală la investiții publice, părăsirea Uniunii Europene, a NATO, ONU, UNESCO, UNICEF și ce-o mai pofti ei. Asta să facă PSD dacă vrea să mai invoce acea prostie că poți face ce vrei după ce poporul ți-a câștigat alegerile pe o cu totul altă agendă electorală. Am mai scris si eu că alegerile anticipate ar putea schimba ceva din situația actuală, oarecum închisă în favoarea unei majorități iresponsabile cu viitorul României. Numai că a venit avertismentul Departamentului de Stat SUA și nu mai sunt convins că avem electorat care să pună înapoi țara pe calea normală.

Sper maxim că americanii, când i-au avertizat pe Dragnea și Tăriceanu, au mai ținut și altceva împotriva lor. Dacă tot au adoptat metoda dură, nădăjduiesc că mai au vreo pisică de arătat celor doi indivizi, căci altfel nu știu cât de roz mai este viitorul politic imediat al României. Cu un electorat ce-n marea lui majoritate își ține creierul în frigider, alături de parizer, jumere și caltaboși, PSD de abia acum se poate freca pe mâini, dacă tot e dispus dea foc la țară. Ce am glorificat noi de-a lungul istoriei mai aprig? Nu, nu pe Dragnea (sau nu încă pe Dragnea)! Pe cine invocam noi cu Băsescu în mandatele trecute? Unde își dădea fostul președinte întâlnire cu fanii? Exact, la țepe, să facem ce făcea Vlad Țepeș cu boierii lacomi, cu trădătorii, cu turcii și nu numai.

Bine, s-a dovedit finalmente că Traian Băsescu juca un rol prost în această schiță, dar în conștiința românului rămâne fixată tipologia conducătorului care se luptă cu intervenția străină în problemele noastre interne. Când a avut Ceaușescu un vârf de popularitate, în ciuda terorii ce-o construia în țară? Vă amintiți, cum să nu, de intervenția Uniunii Sovietice în Cehoslovacia și poziția analfabetului din Scornicești într-o chestiune de maximă sensibilitate. Respingerea cotropitorului străin e o pasiune la români. Atât de mare, că nici nu mai contează că e vorba de Rusia care-ți ia calul din grajd și ceasul de la mână sau e vorba de intervenția unui stat străin, cum este SUA, pentru menținerea unui standard la care ai încuvințat de bunăvoie când ai solicitat accesul la alianțele politice și militare NATO și UE.

Într-un ultim sondaj de opinie CURS, românii rămâneau lideri în topul simpatiei și încrederii est-europenilor în Uniunea Europeană. Cred asta, pentru că nu-mi imaginez ca ungurii sau polonezii să atingă procente de peste 50%. Aparent suntem un popor pro-european, dar pun pariu că nu toți respondenții se gândesc la același lucru când optează pentru o variantă a sondajului. Cum poți avea încredere în UE în același timp cu un vot pro-PSD (43%)? Cum poți fi pro-european structural și să-i creditezi în continuare pe Liviu Dragnea, președintele PSD, ori pe Călin Popescu Tăriceanu, șeful ALDE, oameni care ar otrăvi fântânile în fața Comisiei Europene, a Comisiei de la Veneția și a Departamentului de Stat al SUA?

Cum poți fi pro-european doar când consumi avantajele de a fi membru al uniunii, când consumi resurse de la blocul comunitar, când ești beneficiar al securității oferite de SUA, iar mai apoi votezi cu „Vlad Țepeș”, că te scapă tocmai de străinii ăia? Cum poți merge să stai ca ospătarul la masa președintelui Trump, tu, „marele” Liviu Dragnea? Când astăzi vei îți vei băga picioarele în relația cu un partener strategic, același la a cărui masă ai stat ca milogul să fii băgat în seamă. Cum poți fi atât de ipocrit să vorbești de bănci hrăpărețe, care externalizează fraudulos profitul, banul țărișoarei luat de la gura copiilor – chiar și să fie așa – când tu micșorezi redevențele altor megacompanii transnaționale din energie? Mai rămâne să auzim, ca părinții și bunicii noștri, urarea cu imperialistul american căruia trebuie sa-i cadă bomba-n ocean.