De ce sa ne ureze PSD un an nou fericit?

Dacă-i eșuează cumva viața prin muncă și tenacitate, românul ar mai avea o șansă: să asculte de superstițiile venite pe cale orală din moși strămoși. Am avea un an mai bun, categoric, dacă primul sosit în casa după noaptea de revelion ar fi fost un bărbat, nu o femeie, conform conceptului tradițional de familie. Nu avem ghinion dacă am purtat vestimentar ceva nou, dar și de culoare roșie, să trăim duios doar povești de iubire. Bani în buzunar. Atâta tot mai găsește românul prin casă să se asigure că nu-i va fi greu în următoarele 365 de zile. Pește și struguri pe masă, farfurii pline și aproape că ai dat de belșug. Nu trebuia să (ne) plângem când s-a schimbat anul, ca astfel să ne păzim de evenimente triste în 2018. Iar dacă nu împrumuți bani sau bunuri de valoare, te trezești cu o bulină albă în viitorul an fiscal. Sunt mai multe, dar românul, dacă le bifează pe astea, nici nu mai contează cum îi e viața, că tot bună o va vedea.

Dar ce ne facem dacă și lui Dragnea i-a intrat în casa aia de 49 de camere tot un bărbat, imediat după revelion? La ce minte are, Șerban Nicolae n-are cum să nu poarte roșu în prima zi a anului, să n-aibă parte de dragoste electorală. Iar dacă te uiți cu cine se înconjoară, Codrin Ștefănescu n-are cum să nu aibă prin preajmă vreun „pește”. Și la ei farfuriile sunt pline, nu vă îndoiți de asta. Bani în buzunar au cât pentru toată circumscripția, astfel că te întrebi cum poate fi anul ăsta, 2018, bun și pentru cetățeanul superstițios, și pentru clica asta de partid. Nici ei nu plâng, fiți liniștiți, ba din contra, n-au cum să nu râdă în hohote când văd cât de ușor le-a fost să prostească atâta populație. Și-atunci, cum rămâne cu superstițiile? Cum poate fi un an bun și pentru ei, și pentru noi?

Veți putea zice că poate ne va fi bine economic. E foarte posibil ca poporul să se mulțumească, ca maimuța, cu masă plină. Cu previziunile de masă plină, deși pentru ce se pregătesc tâlharii să facă în aceste zile nu e loc și de bunăstare, și hoție la un loc, decât dacă e vorba de dumnealor. Cui îi mai trebuie libertate? Mai contează ce și cum decide un judecător în tribunal? Dacă condamnatul face pușcăria acasă, fără să aibă teama că cineva îi va confisca averea adunată prin fraudă. Pentru ceilalți, adepții ONG-urilor lui Soros, ai lui Cioloș, ai USR, concluzia e simplă, n-au ținut cont de superstiții, au umblat în negru, nici n-au avut 12 boabe de struguri pe masă și, prin urmare, vor avea un an cumplit.

Totuși, în ce țară trăim dacă unii dintre noi ne-am mulțumi cu atât de puțină fericire provocată de eșecul proiectului lor, al pesediștilor? Ce țară e asta în care un om normal consideră că 2018 ar fi un an formidabil dacă PSD nu și-ar desăvârși lucrarea, dacă acești mafioți ar fi blocați de cineva – nu știu de către cine – dar să facă cumva ca legile justiției să rămână rezonabile, codurile penale și de procedură penală, de bun simț, iar noi să ne întoarcem, practic, în toamna lui 2016? Am trăit degeaba mai bine de un an din viață, dar ne-am bucura ca și când am fi realizat ceva formidabil! Atât de puțin ne aduce bucurie în viață? Eventuala disidență a premierului Tudose? Nu că ai progresat, că te apropii de standardul de civilizație occidentală, de bunăstarea celor de acolo, la urma urmelor, ci te fericești că un partid însetat de privilegii nu te întoarce cu ani buni în urmă, că ajung să se certe ca chiorii pe rodul jafului? Asta da bucurie, ăsta da an bun, asta da țară, asta da clasă politică.

P.S. Continui să-i prezint în note de subsol pe parlamentarii PSD-ALDE de lângă noi. Pentru ca atunci când îi întâlniți pe stradă, la piață, în troleibuze, să nu-i confundați cumva cu niște oameni onești. Adrian Diaconu, Eugen Dogariu, Matei Suciu, Marian Cucșa, Adrian Pau, Alfred Simonis, Bianca Gavriliță și unii parlamentari ai minorităților naționale.