Alo, domnii de la Poli, numai antrenorul?

Dom’ profesor Ionuț a plecat! Trăiască dom’ profesor Leo! Toată lumea curioasă de fotbalul alb-violet de primă divizie vorbește frumos de fostul antrenor al lui Poli și trage nădejde că vom avea parte de o explozie odată cu venirea celui nou. Ionuț Popa s-a reinventat ca antrenor la Timișoara. Cum campionatul nu-l putea lua probabil nici cu lotul FCSB, dom’ profesor a lucrat la Timișoara fără presiune. Și așa i-a ieșit aproape totul. Dacă Poli retrograda, ce putea-i să-i spui omului? Dacă a scăpat echipa de la inevitabil, a devenit eroul anului. Nimeni nu putea să-i reproșeze ceva cu 14 puncte penalizare, astfel că fotbalul de plăcere făcut de Poli în sezonul trecut i-a adus, mai în glumă, mai în serios, titlul de „cel mai valoros antrenor al județului” și o pensie cu fruntea sus. Dar povestea asta era, pentru un președinte de club, cel mai probabil scenariu.

Nu înțeleg de ce a trebuit să mai facă echipa pregătirea cu Ionuț Popa, iar competiția să fie dusă cu Leo Grozavu. Cu „materialul” adus în iarnă de fostul antrenor, nu cum ar fi fost normal, cu lotul dorit de cel ce va conduce echipa în această primăvară. Mă întreb ce-ar fi fost dacă Sepsi nu marca cu trei minute înainte de finalul meciului. Ar mai fi plecat dom’ profesor Popa? Dar dacă echipa lega trei-patru meciuri egale, în care nu arăta nimic în deplasare și acasă ar fi fost un dezastru, perioadă prin care am mai trecut și în această toamnă? Poți da afară un antrenor care n-a mai pierdut de opt etape? Nu poți. Dar unul care n-a mai văzut victoria de tot atâtea meciuri? Poți? Poți, dacă clubul ăsta ar fi viu, dacă ar funcționa după reguli sportive, economice, dacă echipa asta și suporterii ar avea un obiectiv, să aibă așteptări de la Poli și, cel mai important, să aibă un patronat la care să se raporteze o echipă managerială.

Căci dacă am avea câte ceva din toate astea poate că altfel ar sta treaba la Poli. Ni s-a spus cu o oarecare mândrie în glas că clubul nu stă așa de rău, că datoriile cu salariile sunt la orizontul lunii decembrie, că impresarul Cristea Opria și-a luat banii cu care a creditat clubul și că în altă parte e mai rău. La Poli nu e rău, dar nici bine nu e, ca beteagul ăla de-și duce bătrânețea cu gândul că mai bine ar veni doamna cu coasa să-l ia. Am trimis acasă toți străinii, oficialii acoperindu-și decizia prin adoptarea unei strategii: tineret din pepiniera proprie. Nu că ce s-a adus până acum e de tot rahatul. Că așa stă treaba o dovedește faptul că iarna dom’ profesor Popa a căutat să aducă tot străini, tunisian, nigerian, albanez ,și s-a lăsat mai moale povestea cu pepiniera și timișorenismul. Dar nu scumpi, nu ăla din naționala Nigeriei, că cerea 7.000 pe lună, nu, noi căutăm niște Nelu Furtado din ăștia nici ieftini, nici scumpi, dar de care vrei să scapi în câteva luni. Dacă poți.

Se zice că patronatul nu-l poți schimba. Că patronul dă banul și pleacă doar când îi recuperează prin vânzare. Îl poți înjura, nu mai mergi la meciuri, dar de luat echipa nu poți să i-o iei, chiar dacă nu el a inventat-o. În cazul nostru, cine e patronul? Dacă merge prost echipa, este vorba de un patronat consiliu director ce reprezintă interesele consililiilor județean, local și ale UPT. Păi dacă treaba merge cât de cât bine, nu că am trage la campionat, patron este primarul Nicolae Robu. El se laudă cât ban a adus la echipă numai și numai pe pleata domniei sale. Am mai spus-o și o repet, dar văd că „patronul” Robu nu a înțeles nimic. Nivelul de saturație pentru o echipă fără obiectiv, mediocră, fără orizont financiar și fără să aducă fală orașului este la nivelul critic. Toate, pe fondul lipsei unui alt orizont, cel al construirii unei arene moderne. De acum încolo se va trece într-o indiferență din care cu greu se va mai ieși dacă nu schimbăm și patronul, nu numai antrenorul. Și să nu vină anul electoral 2020 cu promisiuni pentru Poli, că vine degeaba, domnule Robu.

P.S. Apropo de străini. Acum ceva vreme ne-am împrumutat să plătim o rată pentru Pedro Henrique, să nu-l pierdem și să nu fim depunctați încă o dată. Apoi Pedro Henrique a plecat și nimeni n-a povestit cum e posibil așa ceva. Păi dacă am plătit să-l avem în proprietate, cine naiba l-a mai făcut pierdut și pe ăsta împreună cu alea 200.000 de euro? Ca la Poli.