Alexandru Gaspar: Munca, ambitia si seriozitatea sunt principalele mele atuuri

Timişoara fotbalistică nu a dus niciodată lipsă de talente. Începând cu Cosmin Contra, fotbalist format la LPS Banatul şi promovat în fotbalul mare la Poli Timişoara, continuând cu Paul Codrea, jucător cu 10 ani petrecuţi în primele două ligi din Italia, cu Gabi Torje sau Steliano Filip, fabrica de talente a Timişoarei lucrează la turaţie maximă. Alexandru Ionuţ Gaşpar este numele care va atrage atenţia multă vreme de acum încolo. Deşi are doar 15 ani, juniorul lui Politehnica Timişoara surprinde prin maturitate. Campion naţional la juniori cu Politehnica Timişoara, Alexandru Gaşpar a debutat în prima reprezentativă Under 15 şi la echipa mare a secund divizionarei.

La ce vârstă ai început fotbalul?
Fotbalul organizat l-am început la şase ani, când tatăl meu a văzut că îmi place extrem de mult mingea. Eram cu mingea de fotbal peste tot după mine, chiar dormeam cu ea, atât de mult mi-a plăcut fotbalul. În aceste condiţii, tatălui meu nu i-a fost greu să-mi îndrepte paşi spre o echipă de fotbal.

Te pregăteşti cu Iulian Prodana, antrenorul tău de la juniorii Politehnicii Timişoara, încă de când ai început fotbalul.
Aşa este. Şi mă bucur că s-a întâmplat aşa, pentru că domnul Prodana a fost pentru mine şi colegii mei nu doar antrenor, ci şi părinte, pedagog şi chiar psiholog. Ne-a motivat mereu, punctul culminant al scurtei noastre cariere petrecându-se în 2016, când am câştigat titlul naţional de juniori.

Apropo de această performanţă, cât de greu a fost în finală? Aţi dat de Academia lui Gheorghe Hagi, o echipă mai bine cotată decât Politehnica.
Poate că pentru mulţi a fost o surpriză faptul că am ajuns în finală, iar surpriza a fost mai mare după ce am trecut de Viitorul. Pot să vă spun că şi până în finală ne-am motivat exemplar, iar pe terenul de joc am arătat ca o echipă în adevăratul sens al cuvântului. E adevărat că academia lui Gheorghe Hagi nu a pierdut câteva zeci de jocuri până în finala cu echipa noastră, dar pentru noi nu a contat asta. Pe terenul de joc ne-am motivat exemplar şi am câştigat finala.

A fost momentul în care ai început să atragi atenţia asupra ta. Din câte ştiu, ai participat la câteva antgrenamente ale englezilor de la West Ham. Ce te-a impresionat la echipa din Anglia?
Ştiu că nu sunt primul care spune asta, dar precizez că m-a impresionat tot ceea ce am văzut acolo. Organizarea este impecabilă, iar despre condiţii nu cred că are rost să spun că sunt excelente, asta o ştie toată lumea. Contactul cu fotbalul englez a fost o experienţă bună pentru mine, despre care cred că mă va ajuta în viitor. Antrenorii de acolo mi-au spus că mă aşteaptă şi anul viitor.

Deocamdată ai 15 ani, ceea ce împiedică un eventual transfer al tău în Anglia sau în orice altă ţară cu fotbal puternic. Altfel vor sta lucrurile după ce vei împlini 16 ani. Ai fi tentat de o experienţă la un club de afară de la o vârstă aşa de fragedă?
Deocamdată gândul meu este la Politehnica Timişoara. Aşa cum am spus, experienţa din Anglia ma ajutat foarte mult, dar obiectivele mele imediate sunt legate de echipa de juniori a Politehnicii Timişoara.

Dar şi de echipa mare, din al cărei lot faci parte. Care a fost impactul cu vestiarul echipei mari?
A fost din nou o experienţă unică. Am fost cooptat în lotul echipei mari de Bogdan Andone, care m-a girat de la început cu încrederea de care un junior de 15 ani are nevoie. Am efectuat cantonamentul din această iarnă cu echipa mare şi am evoluat în mai multe jocuri de pregătire, reuşind un gol şi o pasă de gol, ceea ce înseamnă foarte mult pentru mine, e o motivaţie extrem de mare.

Pe când debutul şi la echipa din eşalonul secund, într-un joc oficial?
La seniori am debutat, dar la echipa secundă, care evoluează în Campionatul Municipal. În Liga a II-a sper să debutez cât mai curând, dar asta depinde de Bogdan Andone.

Eşti pregătit de acest debut, ţinând cont de faptul că recent ai împlinit 15 ani?
Eu cred că sunt pregătit. Spun asta pentru că şi în jocurile de pregătire am beneficiat de încrederea staff-ului tehnic, dar şi a jucătorilor din lotul echipei mari. Am norocul că în lotul echipei sunt fotbalişti ca Ioan Mera sau Cristi Scutaru, fotbalişti cu experienţa primei ligi şi a jocurilor din cupele europene. De la ei şi de la ceilalţi jucători din lot am ce învăţa.

Care sunt calităţile ce te recomandă pentru fotbalul mare?
Despre calităţile mele de pe terenul de joc îmi place să-i las să vorbească pe cei în măsură. Munca, ambiţia şi seriozitatea le consider principalele mele atuuri. Consider că fără aceste trei „ingrediente” este aproape imposibil să ajungi fotbalist la nivel înalt. Poate mai ai nevoie şi de puţin noroc…

Se spune că eşti un veritabil lider pe terenul de joc…
Eu sunt jucător de echipă, îmi place să mă implic pe toate planurile în timpul unui joc, să discut cu colegii mei şi, atunci când e cazul, să-i încurajez.

Care e postul tău preferat?
Mă văd jucând cel mai bine ca mijlocaş central, dar nu am refuzat niciun post pe care am fost folosit.

Eşti dreptaci. Cum te descurci cu piciorul stâng?
Chiar dacă sunt dreptaci, cu piciorul stâng exersez des. Fac acest lucru şi suplimentar, după antrenamente. Sunt conştient că în fotbalul modern e un mare avantaj dacă loveşti mingea cum trebuie cu ambele picioare.

Cum ai primit anunţul selecţiei la naţionala Under 15?
M-am bucurat foarte mult. Selecţia a venit în urma rezultatelor obţinute cu echipa de club. Până acum am fost selecţionat de trei ori şi sper să mai fiu selecţionat. Sunt conştient că totul depinde de evoluţiile mele de la Politehnica Timişoara, de aceea primul meu gând este să am evoluţii cât mai bune la echipa de club. Cred că m-ar ajuta şi un eventual debut la prima echipă.

Ce program zilnic are un fotbalist de 15 ani?
Nu este un program foarte lejer. Plec de acasă în fiecare dimineaţă după ora 7 şi mă întorc seara, după ora 20, iar timpul este dedicat şcolii şi fotbalului.

Cum te împaci cu şcoala?
Eu cred că mă împac bine. Sunt elev în clasa a IX-a, la Colegiul Naţional Bănăţean, iar în clasele V – VIII am fost printre cei mai apreciaţi elevi ai şcolii, materiile preferate fiind istoria şi geografia.

Povesteşte-mi puţin despre suporterii Politehnicii Timişoara.
Spectacolele incredibile făcute de galeria Politehnicii Timişoara sunt cunoscute în toate colţurile lumii. În ceea ce priveşte, aceştia mă susţin. Este un mare avantaj să creşti la o echipă cu astfel de suporteri. Mi-au dat şi o poreclă, spunând despre mine că sunt un Totti al lor.

Unde te vezi peste câţiva ani?
Nu îmi place să ard etapele, aşa că aştept debutul în liga secundă, cât mai multe rezultate de excepţie cu echipa de juniori pregătită de Iulian Prodana şi selecţii la prima reprezentativă de juniori. Asta îmi doresc pe termen scurt şi mediu. Pe termen lung, îmi doresc să ajung la o echipă dintr-un campionat puternic şi, de ce nu, debutul în naţionala României.

(A contribuit Stefan Martinescu)