Romania, tara in care mai bine esti borfas, decat bolnav

„La ora la care încerc să mă calmez scriind aceste rânduri, copilul meu este într-o intervenție chirurgicală (…) Ruxandra mi-a zis să aduc și celelalte lucruri necesare. În special șervețele dezinfectante. Pentru că asistentele de pe salon curăță pătuțul cu unele demachiante… Am adus de toate. Că nu poți bănui ce nu mai are statul orizontal. I-am adus și ceva de mâncare pentru că spitalul nu oferă hrană mamelor care nu au adus de acasă farfurie, furculiță și cuțit. Să vă mai spun? Cearceaful de pe pat e plin de pete, deși tocmai a fost pus. În sertar sunt niște bacterii de ți se oprește respirația. La baie nu e hârtie igienică. În salon nu e săpun pentru copii. Nu sunt aleze, nu sunt scutece. Există un singur frigider, pe hol și ăla e ticsit cu mâncarea pacienților. Biberoanele se pot steriliza doar la bucătărie, dar numai dacă ai fost previzibil și ți-ai adus propriul detergent și burete…”. Am citat dintr-un text al jurnalistului Cristian Șuțu, care a constatat pe pielea lui cum sunt spitalele din România, atunci când a fost nevoit să-și interneze copilul. Și ce-i mare lucru?, o să spună mulți? Toată lumea știe cum sunt spitale din România, nu e nimic nou.

Așa este. Din păcate, prea ne-am obișnuit ca spitalele din România să fie niște bombe colcăind de șobolani și tot felul de bacterii. De mizeria omniprezentă nici nu mai discut. Intră omul pentru o intervenție minoră și iese între patru scânduri, din cauza virușilor interspitalicești. Ați auzit de-o strategie guvernamentală privind sistemul medical? Ați auzit de un proiect de țară prin care România să ajungă cândva la nivelul statelor civilizate în privința spitalelor? Nu, astfel de lucruri nu contează. Se tot promit pe hârtie spitale regionale, dar asta se întâmplă de vreo zece ani. Și tot pe hârtie au rămas. În rest, condițiile din spitale sunt tot aceleași.

În schimb, chiar de la instalare, întreaga energie a coaliției guveramentale este canalizată spre grija pentru infractori. Mai nou, „tătuca” borfașilor, și l-am numit aici pe așa-zisul ministru al Justiției, Tudorel Toader, a venit cu un nou proiect legislativ care deja a provocat nenumărate reacții. După recursul compensatoriu, în urma căruia câteva mii de infractori au fost scoși din pușcării pentru a ucide, viola, tâlhări și fura din nou, acestui sinistru ministru i-a mai trecut prin minte o idee. Nu ajunge că-i scoate pe infractori mai repede din închisori, dar vrea să le dea și niște bani, drept despăgubiri. Cică pentru condițiile nasoale din pușcării. La o durată medie a pedepsei de patru ani, ar veni în jur de 12.000 de euro drept „primă” de eliberare. Adică banii pe care românii care-și rup oasele la muncă în străinătate îi pun deoparte cam în doi ani. Degeaba spun și sindicaliștii din Administrația Națională a Penitenciarelor că, dacă ar trebui despăgubit cineva, aceea ar trebui să fie victima infracțiunii, nu infractorul, Tudorel merge mai departe.

Și asta nu e totul. Pentru cei care, cu banii furați, și-au făcut vile cu piscine, Toader vrea să introducă detenția la domiciliu, cu brățări electronice. A și dat comanda pentru acestea. Că vor fi din aur placate cu diamante, nu se știe. Că doar infractorul așa este obișnuit. Acestea se adaugă deja celebrelor modificări aduse legilor justiției, toate, dar absolut toate în beneficiul infractorilor și întru intimidarea preocurorilor. Fiindcă asta e țara în care PSD&ALDE vor să trăim: un paradis pentru toți borfașii. Iar pe de altă parte, un infern pentru românii buni plătitori de taxe și impozite, dar care au avut ghinionul să se îmbolnăvească. Nu mai spun că infractorii, la fel ca și guvernanții, având bani, nu „servesc” spitalele din România, ci de la Viena în sus.