Cursuri de 7 ani de acasă pentru vatmani, ca să nu mai fie nesimțiți și obraznici. Scrisoare deschisă pentru șeful STPT

Șoferii și vatmanii de pe mijloacele de transport în comun au nevoie de cursuri de bun simț. Asta îi cer directorului STPT membrii Asociației Ceva de Spus, un ONG care reprezintă persoanele cu handicap locomotor. Oamenii se plâng de totala lipsă de empatie și de minimă educație a unora dintre cei care conduc tramvaiele, troleibuzele și autobuzele.

Acum aproape un an și jumătate, Primăria Timișoara anunța că fosta RATT, actuala STPT, ia primele măsuri care își propuneau să facă mai ușoară deplasarea prin oraș a persoanelor cu dizabilități. Era vorba de un număr de telefon Tel Verde (0800 410 415), la care se pot face programări pentru accesul în mijloacele de transport în comun”. „Când o persoană cu dizabilități este în stație, poate suna la dispecerat, pentru a anunța unde se află și pe ce mijloc de transport vrea să circule. Dispecerul va lua legătura cu șoferul primului mijloc de transport care va trece prin stația respectivă și îi va solicita să ajute persoana cu dizabilități”, transmiteau cei de la societatea de transport în comun. Sună bine și civilizat, dar de la teorie la practică e cale lungă de tot.

Membrii Asociației Ceva de Spus, un ONG care reprezintă persoanele cu handicap locomotor, cer ajutorul directorul STPT, Ioan Goia, „pentru schimbarea mentalității oamenilor privind accesul la transportul în comun al persoanelor cu dizabilități”, începând, bineînțeles, cu șoferii și vatmanii. Cristina Drângă și Geanina Bolba, membre fondatoare ale asociației, fac un „inventar” al problemelor de care lovesc când vor să circule cu transportul în comun. „Noi, ca persoane cu handicap locomotor întâmpinăm dificultăți în mijloacele de transport, acestea fiind următoarele :

• La troleibuze, unii dintre domnii șoferi nu opresc lângă trotuar, deși ne văd, deoarece Geanina se deplasează într-un scaun cu rotile.
• Nu coboară rampa de acces, pe motiv că este blocată sau că se grăbesc și sunt in grafic.
• Odată ce am reușit să urcăm în mijloacele de transport, domnii șoferi trebuie să aștepte câteva secunde, maximum un minut, până ne așezăm pe scaune sau se pune persoana aflată în scaun cu rotile la locul destinat persoanelor cu dizabilități.
• La tramvaie, nu toți vatmanii știu să folosească sistemul de coborâre / urcare a dispozitivului sau nu au răbdare pe motiv că se grăbesc.

Dincolo de aceste nemulțumiri generale, Cristina Drângă relatează și un exemplu concret. Citindu-l, ne dăm seama cât de departe sunt, faptic, de lumea civilizată, deși la teorie nu ne bate nimeni. „Pe data de 25 aprilie ne aflam în stația din Piața Libertății, așteptând un tramvai Armonia. Înainte de a sosi, am sunat la numărul de telefon pentru a face programare, doamna de la dispecerat ne-a spus că a picat sistemul și că nu funcționează și să vorbim cu domnul vatman atunci când sosește în stație. Odată sosit în stație, s-a luat de noi și a făcut scandal că el e în grafic și nu a coborât rampa de acces și am urcat căruciorul cu ajutorul a doi oameni. La coborâre, în stația din Piața Traian, nici măcar nu a mai avut bun simț de a ne băga în seamă, am coborât cu ajutorul a doi călători. Nr de identificare al tramvaiului și al domnului vatman este 3513, in intervalul orar 16.45 – 17. Rugăm să vă autosesizați în legătură cu aceste situații neplăcute. Suntem și noi oameni și dorim să fim respectați. Dacă în locul nostru s-ar fi aflat mama sau unul dintre aparținătorii familiei unora dintre acești domni șoferi, tot așa s-ar fi comportat?”, mai scrie tânăra.

Concluzia? Amară, pentru un oraș european, dintr-o țară civilizată, în anul 2018: „Considerăm că unii șoferi și vatmani ar trebui să ia niște lecții de educație si să fie mai răbdători cu noi, persoanele cu handicap, să nu mai fie nesimțiți și obraznici”, a mai notat Cristina Drânga. În 2015, Primăria Timișoara a comunicat către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării că are 85 de autobuze și 50 de troleibuze, toate adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilități locomotorii, dar și 60 de tramvaie, niciunul adaptat. De atunci, la Timișoara au ajuns 18 tramvaie reabilitate și sunt încă 12 care vor fi livrate în perioada următoare. Toate au rampă pentru persoanele cu dizabilități.