Nicolae Robu e primar bun, dar îl manipulează „prietenii”

Compania germană Continental Anvelope este considerată de publicul timișorean unul dintre cei mai mari poluatori din urbe. Ca în orice societate vie, povestea cu mirosuri de cauciuc a luat de-a lungul anilor diferite forme: proteste în spațiul virtual, în fața fabricii, cu activiști îmbrăcați decent sau goi dezbrăcați. Asta este peste tot când e vorba de problematici ecologice, nu numai în România, ba chiar se poate explica astfel de ce firma germană s-a relocat în Timișoara în urmă cu mulți ani. Însă nu despre asta aș vrea să vorbesc, ci despre ipocrizia autorităților. Nici n-a apucat neamțul să formuleze o cerere de extindere a punctului de lucru din România, că primarul Nicolae Robu a și ridicat pe Facebook întrebarea către „prieteni”: „Îi lăsam sau nu?”. Răspunsul? „Nu-i lăsăm”, spun 80% dintre „amicii” electronici ai edilului liberal de Timișoara.

Când merg la diferite sindrofii politico-administrative, gospodarii noștri locali sau guvernamentali se laudă cu ce investiții au atras, câte milioane de euro au venit din Occident, câte locuri de muncă au înființat cu acești bani, câte impozite colectează de la acești industriași, toate cele. La sfat cu electorii nu mai stau lucrurile chiar așa și edilii își exprimă îngrijorarea pentru poluarea pe care-o atrag asemenea investiții, ba chiar dau cu pumnul în masă, avertizând că așa nu mai merge și că-i scoate din zona urbană. Mai avem și momentul când acești administratori se întâlnesc la o oranjadă cu managerii unor astfel de întreprinderi și apoi suntem anunțați că acești oameni contribuie cu sponsorizări pentru înfrumusețarea orașului, iar din alte părți (Azur) vin bani chiar pentru echipa de fotbal a orașului, ceea ce nu este un lucru condamnabil, la urma urmelor.

Nicolae Robu, primarul, are o grămadă de „prieteni” pe Facebook. Nici nu mai știu câți, că nu am cont să mă lăfăi în astfel de anturaje. Discuția este mai veche despre eșantionarea acestui grup ca un instrument sociologic, ca sondajul să aibă pretenții de lucrare științifică. Și fără aceste pretenții, nu înțeleg de ce un edil ales trebuie să conducă prin astfel de pârghii ale reprezentativității, de ce nu ne întreabă edilul dacă e bine sau nu să meargă cu Mercedesul și cu Vasile pe linia de tramvai, în intersul comunității, pe șantiere? De ce nu ne întreabă altele, dacă am vrut să dăm bani la Poli în 2012 sau dacă vrem ca acum să nu dea, deși legea i-ar permite-o. Dacă dăm autorizație unuia sau altuia pentru o măgăoaie de benzinărie în buricul unei intersecții și multe altele. Ce-ar zice Nicolae Robu dacă doamna Viorica Vasilica Dăncilă, premierul României, ar anula sporurile la medici după cum îi răspund „prietenii” pe Facebook? Fără un calcul de la Finanțe, fără studii și toate alea?

Probabil că ar zice că trăim într-o țară comică. Dacă primarul Timișoarei conduce orașul după cum zice la sondaj pe Facebook putem spune că este influențat, chiar manipulat de prieteni în actul administrativ? Putem? Putem. În orașul în care Nicolae Robu decide tot ce mișcă, în care omul ar cânta la toate instrumentele orchestrei care inaugurează un pasaj, doar-doar îl filmează lumea numai pe dumnealui, când aleargă disperat după microfon când îl pierde cumva din mână, cum să credem că Nicolae Robu lasă „prietenilor” plăcerea să decidă în locul lui în problemele orașului? În aceste situații, decizia este luată cu mult timp înainte. Nicolae Robu știe ce vrea, dar nu vrea să se complice, deși clamează de fiecare dată că este omul care-ți spune lucrurile în față, fără ocolișuri. Cum să zică el că nu vrea investițiile Continental, cum să refuze el ceva pentru care un alt oraș al României ar face moarte de om? Cum să facă asta până nu are un studiu de impact, ceva serios pe masă, cum să zică așa ceva înainte ca firma respectivă să o solicite? Pentru așa ceva, oameni buni, există „prietenii”, nu?