Uitați în întuneric. Nevăzătorii din Timișoara, ignorați pe stradă, refuzați când vor să muncească

Nevăzătorii din Timișoara sunt o comunitate pe care societatea nu mai face niciun efort s-o includă. Cu ce fel de probleme se confruntă acești oameni? De la ieșitul pe stradă cu bastonul alb, unde nu sunt băgați în seamă de trecători, până la găsirea unui loc de muncă, acolo unde patronii îi refuză politicos și le spun să revină.

Ion Risti, președintele Asociației Nevăzătorilor din România Filiala Timiș – Caraș-Severin, spune că în evidențe sunt aproximativ 3.000 de persoane nevăzătoare. Nu toate sunt complet lipsite de vedere, dar tuturor le este extrem de greu să-și facă activitățile de zi cu zi. Ce să mai zicem de găsirea unui loc de muncă? „Cea mai mare problemă o reprezintă locul de muncă. Foarte puțini nevăzători primesc un loc de muncă, deși meserii ar mai fi câteva. Nici meseriile nu mai sunt ce au fost în trecut. Lumea ne cunoaște ca asistenți de balneo-fizio-kinetoterapie, maseuri… Eu am practicat masajul 25 de ani, dar nu de asta spun că cei mai buni maseuri sunt nevăzătorii. Știu acest lucru, dar, de cele mai multe ori, în instituțiile private, când se aude că o persoană este nevăzătoare nu i se spune în față că nu, dar i se spune elegant să mai încerce, să mai revină. Mai este și meseria de profesor pe care o poate practica un nevăzător”, spune Ion Risti.

De prea multe ori, nevăzătorii ajung prizonieri în propriile case. Bastonul alb nu prea mai este nici el un semn distinctiv, pentru că prea puțină lume mai este atentă la astfel de detalii. „Pe stradă, principalele probleme sunt în primul rând cu pietonii și în al doilea rând cu șoferii, chiar dacă majoritatea nevăzătorilor sau a celor care sunt complet nevăzători folosesc acel baston. De cele mai multe ori nu suntem băgați în seamă. Pentru unii, acel baston nu înseamnă nimic. Acesta are dublu rol: în primul rând tactil, pentru ca nevăzătorul să se poată orienta, și în al doilea rând să fie observat de persoanele din jur. La ora actuală, în Timișoara nu știu dacă mai sunt 10 sau 15 persoane care au curajul să mai circule cu un baston. Din păcate, nevăzătorii sunt prizonieri în propriile case”, a mai spus Ion Risti.