Fotbalul timișorean, între orgolii și mediocritate

La finalul acestei săptămâni se dă startul unei noi ediții a Ligii I la fotbal. O competiție care, de această dată se va disputa fără nicio echipă din Timișoara, după retrogradarea CMPDTP (Cea Mai Poli Dintre Toate Poli), cum a fost botezată ACS Poli de „tătucul” ei. Dacă în urmă cu nici un deceniu la Timișoara veneau Manchester City, Ajax, Stuttgart sau fotbaliști ca Luis Suarez, David Silva, William sau Mandzukic, acum vor veni Afumați, Clinceni sau Balotești. Iar iubitorii de fotbal vor putea vedea astfel de echipe chiar de trei ori în viitorul sezon. Și asta fiindcă Timișoara va avea nu mai puțin de trei echipe în eșalonul secund, o situație oricum bizară.

Cum s-a ajuns aici se cam știe. În 2012 se producea „marea schismă” în fotbalul timișorean. ACS Poli, cu primarul Robu patron neoficial ,alegea calea scurtă și pornea din Liga a II-a, în timp ce echipa suporterilor, ASU Poli, începea urcușul din Liga a V-a. Iată că, după șase ani, cele două echipe se regăsesc exact acolo de unde pornea ACS. Având un management defectuos, o implicare păguboasă a primarului „Știe-Tot” prin măsuri inepte (de exemplu, mazilirea lui Ionuț Popa), dar și probleme financiare, ACS Poli vrea s-o ia din nou de la capăt. Numai că lucrurile sunt extrem de diferite față de acum șase ani. Atunci erau bani, erau entuziasm și erau speranțe. Acum sunt numai datorii, începând cu ANAF, jucători, angajați, iar greul va veni când vor trebui returnați banii primiți de la primărie.

Și aici ajungem și la o altă chestiune, respectiv legislația strâmbă din România sau modul în care este aplicată. Dacă alte primării sau consilii județene au avut voie să investească în fotbal, la Timișoara nu s-a putut. Că în alte părți s-au găsit alte modalități, nici nu contează. Contează dacă ai sau nu voie să investești în fotbal. Dincolo de datorii imense, problema echipei este și faptul că e ocolită de spectatori. Dacă și în prima ligă bătea vântul prin tribunele lui „Dan Păltinișanu”, acum va fi mai mult decât dezolant. Or, fotbalul se joacă (și) pentru public, nu e un joc de societate practicat în spatele ușilor închise. Una peste alta, situația de la ACS e albastră rău.

Nici la ASU nu curge lapte și miere. Și acolo sunt probleme interne, unii finațatori s-au retras, banii sunt puțini, în consecință nu se pune problema unei promovări. Plus a cam dispărut entuziasmul începuturilor, în Liga a II-a venind chiar mai puțini spectatori decât într-a V-a. E adevărat se tot vorbește de o implicare financiară a CJ Timiș (atenție, acționar la ACS Poli!), tot în numele unei bătălii politice, dar nimic nu e sigur până acum. Oricum, și cei de la ASU și-au făcut un titlu de glorie că sunt „fără patroni”, lucru care nu știu cât îi poate ajuta.

A treia echipă din Liga a II-a este Ripensia. Cea mai curată dintre cele trei, „Ripi” a pornit chiar din Liga a VI-a când ACS Poli era în a II-a și acum se vor întâlni pe teren. Cu un nou investitor, „Ripi” foarte probabil va mai urca câteva trepte în clasament, dar e greu de crezut că va bate pentru primele locuri. În concluzie, avem trei echipe în eșalonul doi, toate cam de mijlocul clasamentului și fără pretenții mari. (Pardon, Robu vorbește de o nouă promovare. Dar tot el vorbea de cupe europene în sezoanele când Poli retrograda!)

Se putea face mai mult pentru fotbalul din Timișoara? Se putea face o fuziune, cum s-a tot discutat în multe cercuri? Teoretic, da. Practic, avem de-a face cu atâtea orgolii din toate părțile, că acest lucru pare imposibil. Atâta timp cât aceste orgolii vor fi deasupra interesului fotbalului timișorean, ne vom zbate în mediocritate. Nu mai spun că, pe lângă o asociere, e nevoie și de un investitor căruia să i se ofere unele condiții, facilități. Or, și la Robu, și la echipa galeriei a devenit parcă un titlu de glorie că nu se doresc patroni. N-ai patroni, n-ai bani. N-ai bani, n-ai performanță! Simplu, precum mediocritatea fotbalului timișorean.